O poveste de o zi

Am batut cale lunga si de drum obosit,
M-am oprit ca sa beau o cafea.
Intr-un colt din local, de amintiri prafuit,
Un vals lent, gramofonul canta.
M-ai vazut, ne-am privit ochi in ochi amandoi,
Si-am dansat povestind despre noi...

O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu:
Pentru noi e putin prea tarziu.
Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd,
Te mai privesc o secunda si plec...

Tu ai vise 1000, catre care alergi,
Eu am multe, prea multe amintiri.
Nu ne spunem pe nume, suntem doi calatori;
Ne citim sufletul din priviri.
Nu avem inceput ca sa n-avem sfarsit,
Am fost sinceri si nu ne-am mintit.

O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu:
Pentru noi e putin prea tarziu.
Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd,
Te mai privesc o secunda si plec...

O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu:
Pentru noi e putin prea tarziu.
Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd,
Te mai privesc o secunda si plec...

Sï plec. Plec...

Cine esti TU?


Am citit zilele trecute un fragment care ii apartine lui Anthony de Mello, si de atunci ma tot gandesc la el.

“O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea se simti ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

-Cine esti? a intrebat-o o Voce.
-Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
-Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
-Sunt mama a patru copii.
-Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
-Sunt invatatoare.
-Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.

Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?”





-Sunt crestina.
-Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
-Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.
-Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat.

Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomiile si ambitiile; nu sa fiti cutare si cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti.”

As vrea sa stiu sa raspund… insa toate raspunsurile pe care le-am gasit pana acum par la fel de departe de adevar ca si cele ale femeii din cartea lui Anthony de Mello.

Cleopatra Stratan - Mama

Cleopatra Stratan - Mama

Cand noaptea intra in odai
Si lumanarea se aprinde
Iar pe obraji din ochii tai
Incet o lacrima iti ??
Si te cufunda in gandit
Ca tine griji cine mai are ?
Si cate nopti tu n-ai dormit
Pan' m-ai vazut atat de mare ?

Mama...
Mama...
Nu mai plange, sterge-ti lacrima...
Mama...
Nu mai plange, sterge-ti lacrima...
Mama...
Nu mai plange...
Mama...

Mama...

Mama...

Mama...

La multi ani ...MAMA!

bucurati-va de culoarea primaverii...