si sti ce doare cel mai tare...ca n-ai curaj sa strigi in gura mare...sa fii sincer cu a ta constiinta ...sa marturisesti cea mai mare dorinta...

O INIMA PERFECTA

INIMA perfecta

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr- adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui.
Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.

“Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus raznd:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.

Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a ncheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si a [completat] inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au mbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…
Inima ta cum este???????? o poti imparti cu altii?

se spune ca perfectiunea nu poate fi atinsa ,ca adevarul absolut nu este cunoscut,ca fericirea se masoara-n cateva secunde ,ca nu intalnim prieteni loiali ...dar se mai spune ca in viata intalnesti o singura data iubirea ,chiar asa sa fie?cine poate sa stie ca iubirea este cea ce a trecut ,sau cea din prezent? cine ne garanteaza ca viitorul nu ne va aduce in cale o alta iubire ,mai profunda.Oare putem iubii o singura data ?oare exista iubiri neimpartasite si daca da de ce ?...unde se mai regaseste aici ideea de ''suflet pereche''?Ce inseamna la urma urmei ''a iubii'' ?

oare exista autosugestie...nu stiu cert e ca imi e bine asa ,poate ca daca asi putea avea alaturi si ''floarea mea'' totul ar sta altfel,dar nah asta m-am consolat cu gandul ca nu le poti avea pe toate in viata...in sfarsit cel mai mare vis al meu ,legat de ''profesie''-suna ciudat nu?-s-a implinit...ce altceva mai pot cere acum???.........???nimic ... asi fi mult prea egoista ,nu credeam ca mai pot deveni cea care am fost,ma credeam pierduta si uite ca nu e asa ,poate nu sunt in masura sa dau sfaturi,defapt chiar nu sunt ,insa va pot propune tuturor,ca in momentele in care treceti printr-o stare proasta ganditi-va ca nu are sens sa suferiti can va puteti bucura de atatea lucruri frumoase ce se afla in jurul nostru ,nu trebuie decat sa vrem sa le vedem....ce rost avea sa treaca anii pe langa mine si sa stau sa ma gandesc cat de fraiera am fost...asta e am fost fraiera ,insa timpul nu il pot intoarce ...azi nu imi ramane decat sa platesc pt temerile din trcut si sa ma bucur de prezent...cat despre viitor,da recunosc ,sper sa mai pot indrepta gresala ,dar nu mai cred -totusi- de mult in minuni...

incredibil dar adevarat ... n-au trecut nici 24 de ore de cand mi-am propus sa ma bucur de momentele frumoasa ca m-am intalnit cu cea mai mare dorinta a mea ...se pare ca exista minuni...se pare ca este suficient sa vrei sa fi fericit si fericirea se indreapta spre tine...radiezzzzzzzzzz

in sfarsit putina liniste...

credeam ca ma voi simtii vinovata... si surpriza!...nu ma simt,oare se intampla ceva ciudat cu mine:)?
uneori am regrete alteori nu dar mai mereu stau si ma intreb de ce am ajuns in situatia asta?
am fost tot timpul constiienta de situatia in care traiam si totusi ma complaceam...nu-mi vine sa cred cand privesc in urma si ma vad practic de unde am plecat plus vreo 2 ani jumate plini de amagiri...oare a meritat...?...
nu ,nu cred ca a meritat,nu stiu daca am fost corecta sau nu cu el ori cu mine,dar el cum a fost fata de mine...?
l-am mintit e adevarat dar scopul meu nu era sa il mint pe el ,ci incercamm sa imi ascund eu ,mie insumi ,adevaratele simtiri .mi-e dor de vremurile de dinainte de al cunoaste,insa stiu ca nu le voi mai trai nicicand,ma simt libera dar nu ma pot dezlega de trecut in totalitate,stiu asta ...abia acum am inteles ca fericirea nu dureaza o eternitate,nici macar o zi,fericirea dureaza doar o secunda...n-a fost prost ala ce a zis''traieste clipa''...proasta am fost eu ca n-am stiut sa o traiesc,si sti ce e cel mai aiurea ,ca abia acum ma bucur de momentele traite acum ceva mai mult de 2 ani jumate ...hmda aiurea nu?asa siceam si eu ...acum am plecat, nu stiu exact unde poate sa caut fericirea ...ma voi intoarce abia atunci cand o voi gasi,si asta va ,fi cu sigurana curand,caci gata!m-am decis!cel mai important lucru ,fiinta ,fapt sau chestie-caci nu stiu cum s-o numesc- din viata mea sunt chiar eu ,asadar nu ma mai lungesc e timpul sa fac ceva si pentru propria mea persoana,ca prea multe am facut pentru prea multi si pentru mine n-a facut nimeni nimic,si in grandoarea modestii mele poate uneori aveam nevoie doar de un multumesc...

La sfat cu propia-mi constiinta...

sti ce doare cel mai tare ,
cand te trezesti intr-o lume prea mare
cand esti singur si-n durerat
atunci cunosti viata cu adevarat

daca in momente fericite
ai prietene si sunteti unite
asteapta sa-ti bata raul la poarta
nimeni n-o sa mai intre ca altadata

atunci poate te vei gandii:
''de ce pe alei nu pasesc prietenii ,
de ce langa mine nu-i cineva,
caci eu le-am fost mereu alaturea?''

poate o lacrima iti va arde obrazul
s-un suspin va inunda grumazul
cu siguranta va exista-ndoiala
'' sa fi facut eu gresala?"

dar nu .nu tu esti vinovata
si... desi, nu se intorc clipele de altadata
aminteste-ti in fiecare seara
ca n-are de ce sufletul sa te doara

caci tu le-ai fost sprijin cand altii plecau
si ei ‘asemeni tie –azi-se simteau
erau tristi si indurerati
numai de tine ajutati

le-ai inteles durerea ...si poate vina ta
e insasi bunatatea ,ce le lipseste atatora...
stiu ca n-ai nevoie decat de-o-mbratisare
dar ,cruda realitate-I,poate-o-mbarbatare ...


***un fel de epilog...***
stiu ca viata e dura si oamenii sunt rai
stiu ca nu toti se transforma in eroi
stiu ca pot duce tot ce-mi este destinat
dar totusi mi-e dor de noptile de altadat'


(Laura-Roxana Totora ,17 oct 2008 ,Craiova)

Motto: Oamenii zilelor noastre nu fac altceva decat se joace pasand suferinta unul altuia, in speranta ca vor scapa. Cel mai adesea, un asemenea gest iresponsabil va fi sanctionat ca atare. (Legea 3 din 04.01.2065, paragraful XIV, alineatul 2 )

Aceasta situatie nu este reala. Orice asemanare este pur intimplatoare.

*


Conversatii (manipularea vointei - exemplificare)



- Cat esti de frumos(-oasa)!
-Stiu.
-Sigur? Pe ce te bazezi cand spui asta?
-Mi-au spus-o multi.
-Dar tu....te indoiesti. Lasa-ma sa iti controlez viata, si iti voi spune mereu ca esti frumos(-oasa).
-Te las. Dar nu putem inlocui "Esti frumos(-oasa)!" cu "Te Iubesc!"
-As putea. Dar pretul e acelasi. Imi vine greu sa zic ceva ce nu cred. Mai intai trebuie sa ma conving pe mine ca nu mint. Apoi, si tu ma vei crede.

**


- Cat esti de frumos(-oasa)!
-Stiu.
-Sigur? Pe ce te bazezi cand spui asta?
-Mi-au spus-o multi.
-Dar tu....te indoiesti. Lasa-ma sa iti controlez viata, si iti voi spune mereu ca esti frumos(-oasa).
-Nu. Imi place sa controlez totul. Voi accepta sa imi spui ca sunt frumos(-oasa), daca ma vei lasa pe mine sa detin controlul.

***



- Cat esti de frumos(-oasa)!
-Stiu.
-Sigur? Pe ce te bazezi cand spui asta?
-Mi-au spus-o multi.
-Dar tu....te indoiesti. Lasa-ma sa iti controlez viata, si iti voi spune mereu ca esti frumos(-oasa).
-Ideea ta de a controla te faci sa ignori ceea ce ai putea simti. Eu sunt frumos(-oasa). Dar si tu esti. Eu sunt deosebit(-a). Dar si tu esti.

sursa internet

Nicolae Titulescu, 126 de ani de la naştere Nu m-a mirat faptul că remarcabila carte "Titulescu ziditor de mari idealuri", scrisă de Adrian Năstase şi George G. Potra, apărută cu prilejul implinirii a 125 de ani de la naşterea marelui diplomat sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, a trecut neobservată.





La noi, unde, de prea multe ori, interesul pentru politică nu depăşeşte apetenţa pentru coteria politicianistă şi pentru denunţul mediatic, Titulescu este, incă, un subiect fără miză.

Ce rezonanţă poate avea pentru infocaţii promotori ai "capitalismului de cumetrie", pentru care sintagma "Interesul Naţional" nu este decăt o reminiscenţă naţionalist-comunistă, crezul lui Titulescu: "Partidul meu de azi se cheamă Romănia!"? Inclin să cred că nu sunt puţini aceia care citesc acum, pentru prima dată, aceste vorbe de un tulburător inţeles: "Dacă omul de rănd este in stare să-şi dea viaţa fără să ştie pentru ce, să-i arătăm cel puţin respectul care i se cuvine, explicăndu-i cu francheţe care este datoria internaţională a ţării şi, prin ea, care este propriul său interes. (...) Cănd va inţelege că tăcerea poate să-l ducă la moarte şi că un cuvănt spus la timpul potrivit poate să-i salveze viaţa, el insuşi va impune guvernelor de pretutindeni să vorbească şi să spună cuvintele necesare care vor face să se incline spadele şi să tacă tunurile".

Mesaj. Totuşi, Titulescu este mai actual decăt ar fi unii sau alţii dispuşi să o creadă! O demonstrează, cu imbatabile argumente, Adrian Năstase: "Nicolae Titulescu nu a ezitat să reamintească marilor democraţii europene că interesele lor nu se opresc la propriile graniţe. El era deplin conştient de indivizibilitatea securităţii europene, precum şi de faptul că - nici un stat al continentului - oricăt de indepărtat geografic de o zonă de conflict potenţial sau efectiv - nu se poate deroba de responsabilităţile ce-i revin in planul apărării acesteia". Există in carte solide argumentări şi aprofundări ale temei: "Nicolae Titulescu, contemporanul nostru". Cel pe care profesorul şi diplomatul Adrian Năstase l-a numit "un Herald al ideii paneuropene". Evoluţia atăt de dramatică a evenimentelor a confirmat, in bună parte, evaluările lui Nicolae Titulescu. In acest sens, analizele de la pag. 214-220, reunite sub genericul "A avut (Titulescu - n.n.) soarta Casandrei" sunt edificatoare. Spre exemplificare, citez aceste premoniţii datănd din 1937: "...trebuie să facem o distincţie intre menţinerea păcii actuale şi victoria intr-un viitor război.(...) Sunt convins că victoria va fi de partea Franţei, Angliei, URSS şi Statelor Unite, chiar dacă acestea din urmă ar acorda Europei doar un sprijin moral. (...) Nu sunt chiar atăt de sigur că, după politica care a fost urmată, pacea nu va fi din nou zdruncinată. (...) Ceea ce doresc nu este a dona victorie, ci menţinerea păcii aşa cum este ea astăzi".

Celalalt Titulescu. Există insă un alt plan al destinului "Marelui Tit", mai puţin cunoscut. Mă refer la scenariul diabolic al demiterii lui Titulescu. Incitanta temă este investigată, cu o impresionantă bogăţie de date şi cu logică fermă, in studiile lui George G. Potra. De pildă, acuzaţia de "comunism" adusă lui Titulescu, pe căt de stupidă, pe atăt de insistent vehiculată, cu şase decenii in urmă, dar şi printre unii contemporani ai noştri. Pe de o parte, se ignoră deliberat faptul că, in 1924, Nicolae Titulescu a fost printre cei care au luat deschis atitudine impotriva Partidului Comunist din Romănia, scos in afara legii pentru că susţinea, in dispreţul realităţilor istorice, pretenţiile Uniunii Sovietice asupra Basarabiei, sau că acelaşi Titulescu a polemizat cu Cristian Rakovski, fostul preşedinte al Partidului Socialist Romăn, refugiat in Ucraina, devenit un fervent slujitor al dictaturii staliniste, iar prin aceasta duşman al Romăniei Mari. Pe de altă parte, o asemenea "băsneală" ignoră temeinicia argumentelor care l-au călăuzit pe Titulescu atunci cănd a luat in considerare problema normalizării raporturilor Romăniei cu Uniunea Sovietică şi a stabilirii de relaţii diplomatice cu aceasta.

Astăzi e limpede că acuzaţia "comunism" era numai prologul unei ruşinoase inscenări urzite sub directa ocărmuire a Regelui Carol al II-lea şi a acoliţilor săi. Culminănd cu inlăturarea lui Titulescu din guvern la 29 august 1936. Urmează exilul şi incercările de marginalizare a proscrisului, cărora li se adaugă campania de contracarare a reacţiilor presei internaţionale, intr-un plan mai larg, a ecourilor politico-diplomatice, precumpănitor negative, faţă de decizia cercurilor de la Bucureşti. Rănd pe rănd, intră in scenă, cu roluri bine stabilite şi cinic jucate: Carol al II-lea ("om foarte inteligent, dar extrem de orgolios, vroia şi urmărea să fie propriul său cancelar"), ajutat, după puterile şi după priceperea fiecăruia, de Gheorghe Tătărescu, Richard Franasovici, Octavian Goga, A.C. Cuza, Al. Vaida Voevod, Gh.I. Brătianu, N. Iorga, Corneliu Zelea Codreanu, Constantin Argetoianu, Mihail Manoilescu, Anton Bibescu, Radu Lecca.

Sentinţa istoricului, faţă de ceea ce Argetoianu numea cu nedisimulat cinism "debarcarea lui Titulescu", este implacabilă: "Procedănd astfel, cercurile guvernamentale de la Bucureşti au lipsit Romănia de o prezenţă de imens prestigiu internaţional, care a vrut să servească interesele ţării pănă la sfărşitul vieţii".

Nicolaie Titulescu
(1882-1941)
Om politic si eminent diplomat român. Dupa studii stralucite la Paris, a fost profesor de drept civil la universitatile din Iasi si din Bucuresti.

A fost membru al Academiei Române, doctor honoris causa al Universitatilor din Atena si Bratislava, presedinte al Academiei diplomatice internationale. A fost ministru de finante (1917- si 1920-1921), delegat la Conferinta de pace de la Paris (1920), ministru plenipotentiar la Londra (1922-1927), ministru de externe (1927-1928 si 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga natiunilor (al carei presedinte a fost ales in 1930 si in 1931, singurul care a detinut aceasta functie de doua ori), remarcandu-se printr-un stralucit talent oratoric, servit de o documentatie vasta si o riguroasa argumentatie.

Gandirea si actiunile lui Titulescu au fost remarcabile prin luciditatea si realismul lor. El a militat pentru suveranitatea si egalitatea tuturor statelor in relatiile internationale, pentru securitatea colectiva si prevenirea agresiunii. In articolul "Suveranitatea statelor", publicat in Dictionnaire diplomatique, vol. II, subliniind ca o colaborare internationala nu este posibila decat intre state egale in drepturi, Titulescu a combatut conceptia suprastatului. Considerand depasita vechea diplomatie de cancelarie, el a fost protagonist al "diplomatiei in miscare", pusa in serviciul asigurarii pacii, pe care, intr-o conferinta de mare rasunet intitulata "Dinamica pacii", o definea ca fenomen al miscarii. "Dinamica pacii" insemna in conceptia lui Titulescu realizarea unui progres continuu in viata internationala, pe etape, de la national, prin regional, la universal.

Titulescu si-a bazat intreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. Dupa instaurarea fascismului in Germania, dandu-si seama de pericolul pe care-l reprezenta aceasta pentru România (ca si pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate in directia intaririi colaborarii internationale, in interesul pacii si securitatii europene, pe linia aceasta, Titulescu a semnat la Londra, in 1933, in numele guvernului României, conventia de definire a agresorului si a depus eforturi remarcabile pentru incheierea in 1933 a Micii Intelegeri si pentru incheierea in 1934 a Intelegerii Balcanice, pacte regionale in care vedea o pavaza impotriva agresiunii.

Nemultumite de politica externa preconizata de Titulescu, cercurile politice cele mai reactionare, profasciste, din tara si guvernele Germaniei si Italiei au facut presiuni pentru inlaturarea lui. In august 1936, Carol al II-lea l-a inlaturat din guvern; Titulescu a plecat in Elvetia, apoi in Franta, la Cannes, unde a si murit. In emigratie a continuat sa actioneze, folosind orice prilej pentru a promova ideea de mentinere a pacii; a conferentiat la Academia diplomatica din Paris, in Camera Comunelor, la universitatile din Oxford si Cambridge etc. si a fost ales presedinte de onoare al Comitetului român al Reuniunii Universale pentru Pace.

Declaratie...

m-am implicat afectiv in orice prietenie...orice relatie cu cei apropiati..si mereu am avut de suferit....dar azi...
eu declar ziua asta ziua in care am scos iubirea afara din viata mea:)
uite ca nu suntem compatibile..nici macar nu avem ce cauta in aceeasi propozitie.....
uite asa...cum unii sunt vegetarieni si se lipsesc de carne..
eu incepand de azi ...DECLAR....ca...o sa ma lipsesc de iubire..si astfel sper sa mi se schimbe starea asta idioata si sa nu mai plang atat.....

sursa: internet

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce o sa primesti

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?


Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.
…………………………………………………………………………





Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.

Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.

Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.

In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!

…………………………………………………………………………

Un tata si fiul sau mergeau prin munti. Fiul s-a lovit de o stanca, si din cauza durerii a strigat:
- Aaaaahhhhh!
Surprins, auzi o voce repetand cuvintele sale:
- Aaaaahhhhh!

Curios, copilul striga:
- Cine e acolo?
Din nou, ecoul il aduse inapoi cuvintele:
- Cine e acolo?

Copilul isi intreba tatal:
- Ce se intampla?
- Sunetul care se aude se numeste “ecou”, el se aseamana mult cu VIATA, pentru ca si ea iti intoarce tot ceea ce faci si spui!

Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni. Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau. Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara. Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.


sursa www.daimaideparte.ro

de mult timp incoace am inceput sa ma pun pe locul -1 ,am inceput sa uit cine sunt si ce valorez cu adevarat ,am uitat care imi sunt prioritatile si mai ales care sunt principiile dupa care sa imi ghidez viata .M-am lasat cuprinsa de nostalgie,de regrete,de tot ce ar fi trebuit sa las in urma si nu sa iau cu mine in gand ,asa cum am tot facut in ultimii ani...dar totusi ce sa fac ...? sa ma trezesc din nou la aceea realitate transanta-n care credeam odinioara ,sa nu accept greseli si sa tind spre acea perfectiune rar ;sa continui aceste momente invaluite in umbre si dubii ,in regrete si indoielei ,cuprinsa de mantaua amintirilor cenusii ;sau sa pun punct la ot ce a fost viata mea pana acum,sa renunt la tot ce a fost important sau nu pentru mine,sa las trecutul in urma si sa o iau de la capat cu afisand o falsa amnezie...?Ar fi o ideee dar...cum sa uit ca am fost tradata de cei in care aveam cea mai mare incredere,ca prietenele mele,de fapt ma invidiau ,ca eu le ofeream un umar pe care se puteau sprijinii ,in timp ce ele ,intr-un egoism fara limita puneau sau semnul intrebarii sentimentele mele pentru acea''iubire imposibila '' si imi tradau gandurile ,sentimentele ,increderea...cum sa uit cat am gresit ca din teama de iubire am refuzat-o in viata mea,cum sa nu regret acel gest necumpatat cand din ambitie si din dorinta de ''razbunare'' am acceptat ca iubit un baiat nevinovat
(G.)-la inceput- de acest trecut confuz...cum pot da uitarii 2 ani in care afisam o iubire pe care de fapt o simteam inzecita dar pentru altcineva???cum sa nu ma simt vinovata ,dar cum sa nu il fac si pe G. vinovat de lipsa asta de incredere in mine insumi,cum sa nu il invinovatesc pe el de acesta etapa in care ma aflu acum ,in care nu stiu exac cine sunt ,ce urmaresc si mai cu seama in ce scop...Nu-mi vine sa cred ca am putut acceapta constient la propria distrugere a personalitatii mele ,a acestei personalitati la care odata tineam atat de mult...Au trecut 5 ani de cand in suflet incet incet mi-a patruns ''o iubire imposibila'' ,au trecut 3 ani de cand acea floare (B.)intr-o singura seara a facut sa uit de ''fluturii''care timp de 2 ani imi zburdau prin stamac si suflet ,au trecut 2 ani de cand am inceput sa joc teatru dupa propria regie pe scena viatii mele ,au trecut 2 ani in care fiind cu G. ma gandeam mereu la B....
Oare va fi acesta inceputul unui nou inceput...?oare va fi aceasta vara continuarea verii 2005...?oare voi putea retrai serile acelea toride de vara cu aceeasi fericire tacita...?
nu stiu raspunsul acestor intrebari ,stiu doar ca nu mai vreau regrete,vreau sa imi recapat personalitatea ,vreau sa imi reiau viata din punctul in care s-a oprit ,dar in acelasi timp vreau sa demonstrez ca am invatat din aceste greseli voit facute si totusi inconstient ...vreau sa arat cat de capabila sunt sa iubesc ,fara limite si bariere...
Acestea imi sunt gandurile ,planurile si idealurile din aceasta vara ...voi revenii in toamna cu alte crampeie din viata, placute sau nu ,cu lacrimi sau durere...asta ramane la decizia destinului ...

cand ti-e dor de o ploaie de vara...


Cat timp a trecut de atunci?
Hai ca n-a trecut o vesnicie....doar vreo 2 ani...

Mi-e dor de o vara fierbinte, cand stateam fara griji in "bataia" soarelui... Ce minunate sunt diminetile de vara!

Ma trezeam cu mangaierea soarelui pe fata si cu un zambet larg stiind ca voi avea parte de inca o zi de vara si poate cateva raze de iubire.Ma grabeam sa ies afara sa nu pierd razele cele mai benefice pentru un bronz perfect, inarmata cu o lotiune de plaja pentru trup si o carte pentru suflet...

La mijlocul zilei, imbatata de fierbinteala soarelui ma retrageam pentru cateva ore la umbra, cu aceeasi carte in mana...dar in curand ma fura somnul...un somn dulce si placut...un somn lin si fara vise.

Seara, o ploaie calda de vara era binevenita...imi spala trupul si gandurile, imi dadea noi sperante.Asteptam sa apara o iubire, chiar asteptam!Trecea minut dupa minut....povestea mea de iubire nu venea...vroiam doar o mana pe care sa o tin strans, vroiam doar sa mai am un suflet langa sufletul meu, doi ochi pe care sa-i privesc si care sa-mi raspunda cu privirea... Dar doar cand ploua ma gandeam la acea mana, la acel suflet, acei ochi...

Dimineata o luam de la capat, uitam de acei ochi, acel suflet, acea mana...doar aveam acum din nou soarele si cartea!

Tacerea - Octavian Goga


Mai tii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umeda, albastra …
În pacea ei înfiorata
Vorbea numai tacerea noastra …
De-atunci atâtea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte …
Din câte alaturi povestiram
Nimic nu-mi mai aduc aminte …
Dar pâna-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramâie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
Tacerea ta din noaptea-ntâie…

Alexandru Depărăţeanu - Vara la tara


Locuinta mea de vara
E la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor !

Acolo cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.

Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi.

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas.

Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
- Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?...

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

Langa foc o baba surda
Si absurda
Spune ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana
Plina de banalitati.

Doarme-apoi adanc comuna...
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese mare si rurala
La iveala
Dintr-o margine de lan.

Cand si cand un cane urla
Ca din surla...
Carul Mare s-a oprit
Suspendat ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar in zori incep cocosii,
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma sa matai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai !

Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate
Maturate, -
Dati-mi cinematograf !

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva !

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
si cu fete
Incaltate cel putin !

Stateam cu el,dar ma gandeam la tine
Si ochii tai ii purtam in gand la mine
Si ce greu trecea timpul mereu
Caci nu te puteam strange la pieptul meu.

Tot ce-i spuneam lui,asi fi vrut sa-ti spun tie
Ca-n inima mea ,altul n-o sa mai fie
Dupa tine plangeam nopti in sir
Plansul nu ma mai lasa sa respir.

Cautam solutii sa scap de dor
Esti sensul inimii pan' am sa mor
Ca niciodata o alta persoana
Nu va putea sa-mi fie-n inimioara .

Gandul meu tot spre tine ma poarta
De-as simtii iubirea inca o data
Te-as face sa simti ca numai eu
Sunt perechea sufletului tau...


...Dumnezeule,cat de mult se potrivesc versurile unei manele cu povestea vietii mele...

--------------------------------------------------------------------------------
Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!


G.Bacovia

Cei doi lorzi avocaţi


Cu pumnul strâns pe-un mototol
De coduri şi ţidule,
Se zbuciuma, dând rotogol
A ochilor globule.
Şi declama, şi mă-nţelegi,
Îşi cântărea arginţii,
Cu câte-un lung citat din legi
Umplându-şi golul minţii.

Apoi, decanul, mai cu moţ,
Făcu un gest de rege
Şi, fulgerându-ne pe toţi
Cită o altă lege.

Ca un puhoi cu mari clăbuci
Urla stimatul domn.
Iar Curtea s-a trezit atunci,
Şi-a recăzut în somn.



Cei doi lorzi avocaţi

A S Puskin
Eu te-am iubit...

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

Ion Pillat - Odaia bunicului


Nu s-a clintit nimica şi recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu şi azi nedesfăcut,
Şi ceasul lui pe masă, şi-a mai păstrat tic-tacul.

Văd rochia bunicii cu şal şi malacov,
Văd uniforma veche de „ofiţer” la modă
Pe când era el Junker – demult – sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Braşov.

Şi lângă băţu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârţâit o uşă... un pas... şi-aştept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.

Un ronţăit de şoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou îşi fac, în taină, ca rimele poemii...
Şi ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Şi şoricelul roade trecutul zi cu zi.

Din volumul „Pe Argeş în sus”, 1918-1923

Cultura Emo


Genul şi cultura Emo este ceva uşor de definit. Ca atare, depistarea rădăcinilor este dificilă. Numeroşi pretinşi "cunoscători" citează scena D.C. hardcore/punk - şi mai specific formaţia Rites of Spring - ca fondatorii Emo, dar istoria arată că e pripit a se pune formarea unui gen pe seama unei anumite formaţii.

O evaluare a scenelor muzicale de la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90 permite o determinare mai bună a rădăcinilor şi influenţelor care stau la baza subculturii emo şi care continuă să o influenţeze. Înainte de a înţelege de unde vine "emo" trebuie înţeles ce este astăzi. "Prefer să mă gândesc la el (emo) ca un punk rock care e mai melodic şi introspectiv/depresiv decât hardcore, dar totuşi cu tendinţele de energie primară şi furie" (DeRogatis 1).

Acest gen de muzică a creat o cultură cultura mai avansata şi de atunci a crescand continuu, de la începutul anilor '90. Majoritatea copiilor arată super-tare: poartă ochelarii cu rama neagra,esarfe lungi de culori marfa şi haine super-scumpe. Este foarte uşor să stereotipezi un puşti emo, deşi, ironic, nu poţi defini muzica emo. Cel mai bun mod de a descrie muzica emo este prin arpegiile uşoare ale chitarelor cu vocalize uşoare la care se dă drumul într-o orchestră de chitare distorsionate şi aduse după aceea din nou la partea uşoară. Versurile emo sunt în general foarte poetice şi au o arie de la iubirea pierdută până la credinţe religioase sau alte subiecte emoţionale. Totuşi, emo acoperă în zilele noastre o mare varietate de formaţii, de la melodii uşoare ale celor de la "American Football" la melodii hard de la "At the drive in".

Cum poate un gen atât de cuprinzător să fie legat de ceva? Problema este că ceea ce o persoană defineşte drept muzică emo nu este neapărat în concordanţă cu definiţia următoarei, totul este supus perspectivismului. Jason Gnewikow de la "The Promise Ring" a afirmat "Aş putea valida punctul că suntem o formaţie emo dar aş putea trece şi pe partea cealaltă şi să îl invalidez. Totul depinde de cine întreabă şi de percepţia sa despre asta" (DeRogatis 3).

Percepţia de faţadă provine de la formaţia "Sunny Day Real Estate", apărută în Seattle în 1992. Sunny Day Real Estate (SDRE) a combinat rădăcinele hardcore cu vocalize melodice şi un sentiment "răsărit". Lansarea în 1994 a albumului "Diary" avea să schimbe pentru totdeauna scena emo. "A apărut de nicăieri şi a schimbat vieţile oamenilor" (Kurland 2) spunea Jeremy Gomez, basist al formaţiei "Mineral" . "Cei mai mulţi oameni, când se gândesc la emo azi, se gândesc la formaţiile The Get UP Kids, Mineral, şi altele că provin din Sunny Day Real Estate (SDRE)". Mulţi oameni au afirmat că Sunny Day nu ar fi deloc emo şi susţin că emo ar fi provenit din genul D.C. hardcore/punk şi că formaţia "Rites of Spring" a fost un grup hardcore melodic, dar ceea ce a diferenţiat-o a fost subiectul cântecelor sale. În loc să cânte despre revoluţie şi mânie, Picciotto cântă despre iubirea pierdută şi amintiri uitate. În timp ce Rites of Spring (ROS) a făcut mai melodic hardcore/punk, cu siguranţă nu au fost primii şi nici nu au fost prima formaţie harcore/punk care să se fi concentrat pe versuri de acest gen.

Tot curentul hardcore/punk mergea în această direcţie. Un articol publican în Rolling Stone în 1985 se referă la trendul crescând: "Punkul primar a trecut. Au învăţat cum să cânte la instrumente, au descoperit solourile de chitară melodică şi versurile cu un mesaj politic evident".

Formaţii ca "Husker Du" au jucat rol de pionierat în apariţia noilor ramuri din hardcore/punk. În ultimii doi ani, Husker Du a confundat punkul războinic şi liniile în principal de rock cu rapida evoluţie a gunoiului, recombinat cu structuri de pop şi versuri cu sentimente speriate"

Grupul Rites of Spring ( ROS ) a scos un album şi un EP; au rezistat mai puţin de doi ani şi a dat 14 concerte. Liderul trupei Guy Picciotta a înfiinţat ulterior formaţia "Fugazi", care a preluat din ceea ce a pornit Rites of Spring (ROS) şi a dus mai departe.

Totuşi, "Fugazi a moştenit Rites of Spring (ROS) doar parţial şi au continuat, deşi muzica lor nu a mai fost atât de sentimentală. Acest lucru va cădea în sarcina viitoarelor formaţii care au adus curentul emo la ce este astăzi".

Chiar dacă influenţa pe care "Fugazi" şi "Washinghton D.C." o exercită asupra emo a fost substanţială,emo, aşa cum îl ştim azi nu a derivat numai din hardcore. Ceea ce este mai deranjant este faptul că cei care încearcă să îi facă o istorie curentului emo lasă o mare lacună în istorie între "D.C. Dischord sound", grup de la jumătatea şi finele anilor '80, şi Sunny Day Real Estate (SDRE), formaţie de pe la jumătatea anilor '90.

Dar cum a ajuns emo acolo? O posibilă "căsătorie" între hardcore şi indie rock, iar grunge (gen muzical) pe post de tatăl miresei, plătind pentru toată nunta. În timp ce formaţii ca "Rites of Spring" şi "Hüsker Dü" explorau noi teritorii pe scena hardcore, o formaţie numită "Sonic Youth" transforma scena indie/underground. "Sonic Youth a folosit în chip de momeală acordurile de chitară, dar a combinat melodicitatea şi structura convenţională cu lungi pasaje de pauză, acorduri de chitară stranii şi o atmosferă înfricoşătoare". Release-ul din 1987 al lui Sister va avea o mare influenţă asupra albumului.

"Pe acest disc au folosit sunete calde şi plăcute, ca bază, şi din fiecare cântec curg sentimente. Efectul este recomfortant şi primar, ca o mamă care îşi adoarme copilul. Apoi, dintr-o dată, ca în "(I got a) catholic book", chitarele se dezlănţuie şi dau un alt sens noţiunii de pace, în sentimente de frustrare distructivă. Versurile şi tempoul se unesc creând un abis de sentimente. Pacea se reduce, chitarele nu se mai aud încet, pe măsură ce dispar sentimentele..." (Neumann 1)

Sonic Youth a continuat să redefinească cântecul în anii '80 un rock previzibil creând albume progresive, scoţând după Sister capodopera Daydream Nation. Influenţa lor asupra muzicii rock este aproape fără precedent, mai ales pentru o formaţie care nu a avut un hit în top 40. Totuşi, recunoaşterea lor deplină nu avea să vină până la albumul Nirvana - Nevermind, care a avut mare efect în comunitatea rock. O altă formaţie care a redefinit scena indie în acest timp a fost "The Pixies". Grupul s-a format în 1986 când liderul Charles Thompson a pus un anunţ într-un ziar din Boston, căutând "un basist pentru Husker Du şi Peter, Paul and Mary Band".

Odată ce a avut toţi membrii necesari, Charles a format trupa The Pixies şi a început să scrie cântece şi să cânte prin zona Bostonului. Muzica lor este definită prin chitarele care pornesc şi se opresc sub vocea lui Thompson, el trecând "De la o şoaptă la urlet". Cântecele celor de la The Pixies, scurte, încărcate, extrem de dinamice şi subversive culturii pop-ului, s-a dovedit a fi un hotar în rockul alternativ al anilor '90. Dar mai important,The Pixies a pus baza pentru exploziile alternative a începutului anilor '90. The Pixies a fost una din primele formaţii indie care au spart topurile pop dând şansă mai puţin cunoscutelor formaţii din acel timp să se afirme.

Odată cu trecerea din anii '80 în anii '90, tineretul american căuta o nouă direcţie în muzică. Copiii erau obosiţi de toţi aşa zişii cântăreţi pop dornici să facă şi ei un ban. A fost o reîntoarcere la muzica bună, afişarea de putere brută ca dovadă a sincerităţii şi adevărului, a artistului.

Generation X a vrut o muzică prin care să-şi exprime sentimentele. Au definit muzica anilor '90 cu un metal/punk şi rap nervos, care le reflectau sentimentele, frustrările, disperarea, speranţele. Din nevoia de emoţie, sentiment, muzica adevarată a devenit scena urii şi în final cea emo.

Formaţia din Seattle "SUP POP" a fost promotorul din spatele urii şi mediilor emo. "SUP POP a înregistrat primul succes cu Soundgarden". Au început să cânte şi alte melodii asemănătoare în anii '90 şi, în cele din urmă, au dat de o formaţie locală numită "Nirvana". Scena din Seattle şi "SUP POP sound" a conturat o explozie globală de blugi rupţi, tricouri cu lacrimi pe ele. La sfârşitul anilor '90, Sub Pop a ajutat la crearea unei imagini despre Seattle ca fiind un centru al scenei muzicale contopite şi la modă.

Nirvana a fost formaţia care a deschis lucrurile în Seattle. După primul lor album, "Bleach", pe Sub Pop Records, Nirvana a efectuat un turneu european cu Sonic Youth. Sonic Youth a prezentat Nirvana lui David Geffen, proprietarul DGC. Geffen a plătit Sub Pop şi a pus grupul Nirvana să semneze un contract cu DGC. În 1991, Nirvana şi-a lansat albumul cel mai cunoscut, Nevermind. "[Nevermind] a fost exprimarea perfectă a atitudinii muzicale punk, clasice, rock şi pop - combinaţie care nu a mai fost folosită ori auzită până atunci" (Gulla 1)

"La începutul lui 1992, Nirvana a ajuns în vârful topurilor. Într-un an, formaţia a vândut zece milioane de copii ale debutului lor" (Szatmáry 328). Nirvana a fost materializarea unei poveşti de succes venit peste noapte, dând caselor de discuri şi formaţiilor de garaj de pretutindeni un vis pe care l-ar putea găsi şi împlini ca următorul lor "mare lucru". "Peste tot, criticii de muzică au vorbit despre căutarea "următoarei Nirvana". Case de discuri mari au căutat în tot Seattle-ul formaţii care încă nu încheiaseră contracte cu nimeni" (Bertsch 1). Acum, industria muzicală a avut o ureche pentru formaţiile "subterane" cărora li se oferea acum o platformă.

După ce a plecat de la Sub Pop, Nirvana a continuat să caute noi talente. A descoperit în Seattle o formaţie "Sunny Day Real Estate"> şi, în 1994, a lansat primul lor album. "Pe "Seven" şi "In Circles", primele două piese de pe albumul de debut, Diary, Real Estate practic a scos schiţele întregului gen rock" (Cohen 1).

Cu acest album, "emo-ul a început să facă valuri în afara comunităţii hardcore" "Sunny Day Real Estate a dat "startul" pentru frenezia emo cu Diary"

Vocea în falsetto puernic a lui Jeremy Egnik, cu vastele sale schimbări dinamice şi versuri eu profunzime, a tipizat sunetul revoluţionar al lui "Sunny Day Real Estate". Influenţa lor asupra comunităţii emo a fost imensă, dacă se are în vedere că nu au fost titraţi, dând doar un interviu şi neavând vreun spectacol în California. În 1995, înaintea lansării celui de-al doilea album, "LP2", Sunny Day Real Estate s-au despărţit, dar impactul avusese loc.

Genul emo-core fusese lansat şi mergea. Formaţii ca "Mineral", "Texas is the Reason" şi "Christie Front Drive" au urmat genului "Sunny Day Real Estate", care a început să-şi planteze rădăcinile în toată ţara. Astăzi, emo-ul a evoluat în diverse stiluri şi sunete care îşi lasă amprenta în felul lor asupra genului. Din cauza diversităţii acestor artişti, nu ar fi surprinzător dacă multe alte genuri ar evolua din imensul gen emo.

Muzica este ceva care nu se schimbă peste noapte, evoluează lent, dar dramatic. Muzica avansează, deoarece artiştii împing limitele în mod constant, încercând să fie diferiţi, originali. Niciun muzician autentic nu vrea să fie catalogat sau pus într-un sertar anume şi, de aceea, unele formaţii vor stereotipul "emo". Faptul este că scena underground/indie evoluează chiar înăuntrul unor genuri diferite, sub alte etichetări şi în alte subculturi.

Pentru a urmări această evoluţie, trebuie să ne uităm la scene şi genuri care au contribuit în general la evoluţia emo-ului. În timp ce unele formaţii devin tot mai populare, alţi artişti mari sunt trecuţi cu vederea. Este importantă axarea pe grupurile şi artiştii mai influenţi, pentru ajungerea la un consens general.

Sunt mult prea multe formaţii care au influenţat genul emo, dar, uitându-se la artiştii principali ai unui gen, oricine poate să aibă o perspectivă de ansamblu a stadiului în care se afla în genul respectiv la un moment dat.

Rites of Spring şi Sunny Day Real Estate nu au dat startul genului emo. Ele au fost două din cele mai influente formaţii în evoluţia genului emo.

Emo, sinteza mai multor genuri şi stiluri interpretative, a apărut la timpul şi în locul potrivit. Numeroase formaţii au fost nevoite să conceapă punţi de legătură pentru ca artiştii "din subteran" să poată fi auziţi.

Cum se identifică un emo-kid
La început (1985-1994) termenul de emo era folosit în muzică, acesta fiind un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, acest cuvânt cunoaşte un domeniu vast de întrebuinţări. Ascultătorii acestui gen de muzică au devenit emo-kids, felul în care se îmbracă a devenit emo-style, felul în care se machiază emo make-up şi presupun că modul în care reacţionează emo-acting. Emotional a fost folosit pentru a descrie trupe precum A Fire Inside (AFI), Fall Out Boy, Funeral for a Friend, Panic! at the disco, Taking back Sunday, " My Chemical Romance". Acestea au fost etichetate drept emo din diferite motive precum: ritmul cântecelor, semnificaţiile versurilor, modul de a se îmbrăca sau machia a cântăreţilor şi altele. Mulţi fani nu sunt deloc de acord cu felul în care idolii lor sunt catalogaţi, negând cu desăvârşire faptul că aceştia ar cânta muzică emo. Într-un interviu, chiar Guy Picciotto, întrebat fiind cum se simte precum "creatorului genului de muzică emo", a răspuns: "Nu recunosc această atribuţie. Întotdeauna am crezut că este cel mai retardat termen inventat. Ştiu că toate trupele urăsc să fie astfel etichetate. Se simt ofensaţi. Dar sincer, consider că toate trupele din care am făcut parte au fost punk-rock. Pentru mine nu are absolut niciun sens." "Se îmbracă exclusiv în negru, refuză orice urmă de drăgălăşenie, sunt teribilişti şi le place să-şi picteze unghiile în negru" - aşa ar descrie una dintre sutele de definiţii din The Urban Dictionary noţiunea de Emo Kid.


[modifică] Modă şi stereotipie

Caricatură emo
Păr lung întins pe o parteCurentul emo este uneori identificat cu o anumită modă. Termenul "emo" e deseori asociat stereotipic cu blugi strâmţi, breton lung întins pe o parte a feţei sau peste unul sau chiar amândoi ochi, drept, negru închis la culoare, tricouri strâmte care de obicei au inscripţionate pe ele numele unor trupe de rock, curele cu ţinte cu catarame, tenişi de pânză în genul converşi all stars, adidaşi de skater sau alţi papuci negri (în general vechi, ponosiţi) şi groşi, ochelari cu ramă neagră groasă eventual şi o geantă lungă tip poştaş.

Moda emo s-a schimbat în timp. Trendul iniţial prevedea păr simplu, fără cărare, pulovere strâmte, cămăşi şi geci. Această modă a fost uneori caracterizată ca fiind un simplu moft, un capriciu.

Recent, trendul emo este asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoţional, sensibil, timid, introvertit, anxios. Mai este asociat şi cu stări de depresie, tendinţe de auto-provocare de răni, chiar şi sinucidere.


[modifică] Comunităţi emo online
Numărul lor nu este chiar atât de ridicat, cel puţin în ţara noastră. Una dintre cele mai cunoscute este chiar Emo-Kids, 'dotat' şi cu un forum de discuţii, adresat tinerilor emo din România. Ar mai fi şi Emo Love, site care are ca target persoanele vorbitoare de limbă engleză.Un alt nou site frecventat este Emo Things un site ce explica stilul de vestimentatie si coafura al stilului Emo.

Pentru cei ce se incapataneaza sa caute libertatea...

Nu e sarcina mai urgenta pentru cei ce se incapataneaza sa caute libertatea decat sa inteleaga mecanismele si practicile de indoctrinare. Acestea sunt usor de sesizat in societatile totalitare, dar mult mai subtile in sistemul de "spalare pe creier in libertate" sub care ne aflam si caruia prea ades ii servim drept instrumente voluntare sau inconstiente.
Noam Chomsky

Omul nu devine iluminat imaginandu-si forme luminoase, ci constientizand intunericul.
C. G. Jung

Oamenii vor continua sa se supuna guvernelor atata timp cat exista patriotism, pentru ca toate formele de guvernare se bazeaza pe patriotism — pe faptul ca oamenii sunt dispusi sa li se supuna.
Lev Tolstoi

E greu sa faci un om sa inteleaga ceva cand salariul sau depinde de neintelegerea de catre el a acelui lucru.
Upton Sinclair

Ce importanta are pentru cei morti, ramasi orfani si fara adapost daca distrugerile nebunesti sunt facute sub denumirea de totalitarism sau sub sfantul nume al libertatii si democratiei?
Mahatma Ghandi

Vine o vreme cand tacerea devine necinste.
Frantz Fanon

Lumea e un loc primejdios, nu din cauza celor care fac rau, ci din cauza celor care vad si nu fac nimic.
Albert Einstein

Fluturi...


In incercarea de a ma defini, caut sa gasesc o fiintza asemeni mie.Am descoperit in natura o forma care s-ar putea mula pe calapodul fiintzei mele,sau poate ca reciproca ar fi mult mai valabila si eu sunt cea care m-as proiecta mai real intr-o astfel de forma...

Mi-ar placea sa fiu la fel de libera si de fragila ca fluturii, sa adulmec nestingherit parfumul seren al fiecarei flori ce zambeste sub soare si sa pot aspira spre diafan atat de natural cum reusesc aceste animate ce sparg mitul perfectziunii utopice.

Mi-as dori ca totzi oamenii sa se regaseasca in fluturi, in naturaletzea cu care acestia se bucura de libertate fara a stanjeni pe cineva. Incep sa cred ca doar puritatea invocata in natura ar putea restabili armonia intr-o natura umana prea haotica, prea artificiala…
(SURSA:JURMALE.RO)



A FOST O PERIOADA IN BIATA MEA IN CARE IMI DOREAM SA DEVIN UN FLUTURE PENTRU A-I FI ALATURI UNUI ALT ''BUTTERFLY'' DIN FERICIRE ACEA PERIAOADA A TRECUT,CU GREU CE-I DREPT,INSA A TRECUT ,AZI NU IMI RAMANE DECAT SA MULTUMESC VIETII CA LA ACEL MOMENT MI L-A SCOS IN CALE SI SA II MULTUMESC LUI PENTRU CA DESI NU DIRECT A AJUTAT IMENS LA MATURIZAREA MEA...

Initiere in astrologie: Cauza si efect
A 6-a Lege Universala, dintre cele 7, este Legea Cauzei si Efectului: "Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se petrece conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii."

Este uimitor faptul ca omul modern traieste in obscurantism stiintific, desi se considera mai evoluat decat omul din Evul Mediu, de pilda. Dar spun asta fiindca, desi stiinta moderna accepta pe deplin ca nu exista efecte fara cauze, foarte multi oameni cred inca in intamplare, din simplul motiv ca stiinta nu le poate explica de unde provin efectele respective, din ce cauze. In majoritatea cazurilor de acest fel, stiinta poate justifica lucrurile. Esti invatat din scoala, de pilda, ca bolile sunt provocate de microbi, astfel ca oamenii renunta sa vada mai in profunzime, adevaratele cauze ale bolilor, acceptand deci ca infectiile pot fi accidentale, intamplatoare, la cine se nimereste, la cei care nu respecta igiena, sau, daca o respecta, au ghinion...

Dar Legea e Lege. Nimic nu se produce la intamplare si, chiar daca putem gasi explicatii justificative pentru diverse fenomene, trebuie sa ajungem la cauzele lor reale ca sa le intelegem si sa le putem controla. Problema cauzei si efectului a fost indelung dezbatuta si de astrologi. Cei mai extremisti afirmau ca astrele sunt cauzele absolute si ca omului ii este scris dinainte tot ce traieste, fara posibilitatea sa schimbe ceva. Aceasta este extrema fatalismului, care ar implica faptul ca nu mai avem nevoie sa facem nimic, daca totul ne este deja scris in stele. Cei care nu accepta nici un fel de conexiune a omului cu exteriorul si il considera pe om rupt de lume, un sistem cam aleator creat, in lupta cu restul universului, considera ca nimic nu este predestinat, ca numai de om depinde absolut tot ce traieste, si ca el are dreptul sa faca orice, oricum, numai sa-i fie lui bine. Aceasta este o alta extrema, a egoismului fara Dumnezeu.

Dar adevarul este undeva la mijloc. Omul nu se naste la intamplare si, de aceea, nu trebuie nici sa traiasca la intamplare. Omul se naste pentru a realiza si invata anumite lucruri pe Pamant. Astrograma ii dezvaluie omului un plan general al vietii sale, care cuprinde tendinte si promisiuni, posibilitati si obstacole pe care le va intalni in viata sa. Dar depinde de om cum va indeplini acest program, ca sa ajunga sa fie fericit si implinit. Omul are liberul arbitru in ceea ce face si poate alege, in orice moment, dintre multe posibilitati. Cu cat viziunea sa este mai larga, cu atat el poate vedea mai multe din posibilitatile oferite de o situatie. Cu cat abilitatea si inteligenta sa in abordarea vietii sunt mai dezvoltate, cu atat el poate adopta solutii mai eficiente. In acest fel, viata fiecaruia depinde cel mai mult de sine insusi. Dar si aceasta este doar o consecinta a amplei Legi a Cauzei si Efectului. Orice lucru, cat de mic, care ni se intampla, are o cauza clara, iar daca stim sa o recunoastem, putem face ca acel lucru sa nu se mai intample, daca nu ne foloseste, sau il putem repeta, daca ne foloseste.

Unii considerau planetele ca fiind cauze, spunand ca mersul planetelor determina viata oamenilor in mod inevitabil sau, cel putin, ca dau oamenilor anumite tendinte. Dar o imagine mai exacta a functionarii astrologiei se obtine daca intelegem ca planetele nu fac altceva decat sa ne transmita un program sub forma de vibratii subtile, iar fiecare om poate fi mai sensibil sau mai putin sensibil la acest program. Unii il pot percepe mai usor si, astfel, aleg - prin liberul lor arbitru si prin bunul simt, chiar si fara a sti astrologie - solutiile cele mai bune pentru a se inscrie in acest program universal pentru viata terestra. Altii nu percep aceste vibratii sau nu tin cont in nici un fel de ele, ghidandu-se dupa alte interese, si astfel ajung in conflict cu insusi mersul vietii. Este nevoie sa intelegem ca planetele nu dicteaza nimic, ci doar genereaza acele linii de camp vibrational in care omul se poate implini daca stie sa le urmeze, sau se poate distruge (ori cel putin isi bate singur cuie-n talpa) daca o ia razna fata de ele. Omul alege ce va face in viata, iar rezultatele vor fi pe masura alegerii sale. Dar criteriile de evaluare ale alegerii sale tin de aceasta vibratie universala generata de planete.

In credinta orientala, Legea Cauzei si Efectului mai este cunoscuta si ca Legea Karmei, conform careia orice fapta de-a ta va avea efecte in viitor, in viata ta actuala sau intr-o viitoare reincarnare. Acest lucru este la fel de valabil si poate explica multe intimplari neexplicate de vreo stiinta, iar astrologia - prin domeniul numit Astrologie Karmica - dezvaluie multe dedesubturi ale functionarii acestei legi. Astrologii moderni nu prea mai au prejudecati fata de teoria reincarnarii, astfel incat informatiile de acest gen nu mai sunt neobisnuite, dar le vor putea folosi numai cei care sunt deschisi sa le primeasca.

Si aceasta Lege poate fi dezbatuta pe multe pagini, dar ceea ce e bine de retinut, pentru un novice in astrologie, este ca nu exista efect fara o cauza, nici un eveniment din viata cuiva nu este intamplator, iar astrele predispun, dar omul dispune. Omul este responsabil de toate, iar Dumnezeu nu-i poate da omului mai mult decat accepta omul sa primeasca.

Oamenii sunt mandri! Sunt atat de mandri incat ajung sa se faleasca chiar si cu greselile lor! Doar pentru a putea spune: am experienta! Si pentru a capata in ochii celorlalti un aer profetic! Ei cred ca in momentul in care suferi, automat inveti, automat deslusesti calea corecta!
Cat de mult se inseala ei! Nu trebuie sa cunosti greseala pentru a reusi, nu trebuie sa suferi pentru a putea sa te bucuri! Trebuie pur si simplu sa intelegeti ca varsta nu este decat un alt argument! Intr-o infruntare, fie ea ideatica, fie de alta natura, toate atributele omului se reduc la avantaje si la dezavantaje! Asadar, varsta poate fi un avantaj sau un dezavantaj, insa nimic mai mult! Omul nu poate fi intelept doar pentru ca a trait un anumit numar de ani! Asadar, nu trebuie sa ramanem cu impresia falsa ca o disputa poate fi castigata fara a prezenta macar un argument logic! Nu retezi vorba celui din fata ta spunandu-i ca discutia nu are rost, pentru ca acesta nu este un argument! Atata timp cat demonstratia lui este mai buna, varsta, experienta, nimic nu mai conteaza! In fata puterii argumentelor, totul paleste! De aceea, daca vrei sa porti o discutie, trebuie sa fii puternic, nu sa renunti la primul obstacol, pretextand lipsa de “respect” a interlocutorului…
Nu aceasta este calea omului intelept… Nu traim intr-o lume de portelan unde un cuvant poate sa produca daune, asadar o persoana care “plange” pentru cateva cuvinte nu poate fi considerata decat “grav afectata”…
Toti oamenii au anumite complexe! Iar ei, resimtind din plin aceste complexe, incearca sa extrapoleze, ajungand sa ofere definitii! Sunt oameni stresati care incearca din rasputeri sa isi spuna ca problemele lor sunt probleme si pentru ceilalti!
Imi face placere sa le spun ca fiecare om are problemele lui, iar temerile lor poate ca nici nu conteaza pentru ceilalti! Iar cine nu poate sa accepte asta nu are de ce sa mai incerce, pentru ca nu va reusi niciodata sa traiasca firesc, sa urmeze cursul naturii!
Oamenii sunt animale, iar animalele au anumite impulsuri care nu pot fi suprimate! A nu manca cand iti doresti sa mananci, a nu iubi cand iti doresti sa iubesti, a nu reusi sa te “abandonezi” in bratele fericirii, iata mostre din comportamentul lor de fiinte frustrate de viata!
Normal ca marea majoritate a oamenilor nu stie ce inseamna iubirea, pentru ca sunt foarte putini oameni care vor sa o inteleaga! Vorbesc despre probleme, despre munca, despre bani, cand toate acestea nu au nici o legatura cu sentimentul! Si apoi pretind ca inteleg! Exemplele vietilor lor distruse de “goana dupa pozitie” sunt suficiente argumente pentru a demonstra lipsa lor de intelegere!
Sunt oameni slabi, oameni tristi, oameni care nu au reusit niciodata sa se ridice peste meschinaria micilor “probleme”! Astfel de oameni ne pot da noua lectii?! Eu zic ca nu, pentru ca “broasca din fantana nu cunoaste marea”!
Oamenii sunt animale, insa exista o “specie” care nu poate fi inteleasa! Degeaba incearca “melcul” care isi duce “in spate viata”, chinuindu-se sa se bucure, sa inteleaga “dragonul” care se ridica deasupra problemelor marunte (fara insa a le ignora) si intelege ce inseamna viata! Nu ai cum sa intelegi curgerea apei daca nu accepti sa curgi alaturi de ea! Deci nu mai incercati daca nu vreti sa intelegeti ca viata nu inseamna statistica! Viata este! Omul intelept este si el!



...celui ce ''face si...nu se preface ca face''...

La poarta

Vaselica din Socoli
Suferă de şapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
şi-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele şi golani.
Blestemat s-ai fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, şi că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsaţi pe pintec
de ruşine, lung şi trist -
c-a avut-o însuşi Crist.

ianuarie 1955 -NICHITA STANESCU

NUMAI TU INTELEGI


cuvintele mele
numai tu le înţelegi
numai tu mai trăieşti în ele

fiindcă numai tu ai înţeles
cum să fii una cu tăcerea mea
cum să-mi trăieşti adâncul

doar tu ai închis ochii
şi ai dat mâna cu acest adânc
ca şi cum ai fi mirosit flori

ceilalţi sunt spectatori
sunt nori în faţa cuvintelor
care nu le spun nimic

dar cu tine vorbesc
chiar şi cu mâinile tăcerii
chiar şi cu ochii tăcerii
pentru că tu vezi
da, tu vezi

Când ai nevoie de dragoste




când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sã scapi de singurãtate.
când esti nefericit nu are sens sã o spui.

când vrei sã strãngi în brate nu ai pe cine.
când vrei sã dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pãmânt cine se intereseazã de tine?
cui îi pasã? cui o sã-i pese vreodatã?

fii tu lângã mine, gândeste-te la mine.
poartã-te tandru cu mine, nu mã chinui, nu mã face gelos,
nu mã pãrãsi, cãci n-as mai suporta încã o rupturã.
fii lângã mine, tine cu mine.

întelege-ma iubeste-mã, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanentã.
hai sã uitãm regula jocului, sã nu mai stim ca sexul e o junglã.
sã ne atasãm, sã ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sã iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

mircea cartarescu

Despre Fericire


de prin lumea epistolara virtuala
no comments

Nu-i dificil sa faci fericita o femeie. Un barbat trebuie sa fie DOAR:
1. un bun prieten
2. partener
3. iubit
4. ca un frate
5. ca un tata
6. ca un sef
7. un electrician
8. un tapiter
9. un mecanic
10. decorator
11. stilist
12. sexolog
13. psiholog
14. exterminator de gongi
15. un bun ascultator
16. organizator
17. foarte curat
18. simpatetic
19. atletic
20. cald
21. atent
22. galant
23. inteligent
24. simpatic
25. creativ
26.tandru
27. puternic
28. intelegator
29. tolerant
30. prudent
31. ambitios
32. capabil
33. curajos
34. determinat
35. sincer
36. pasional

Fara a uita sa :

37. faca complimente
38. iubeasca shoppingul
39. fie onest
40. foarte bogat
41. relaxant
42. fildel

si deasemenea :

43. sa acorde femeii multa atentie
44.. sa-i acorde mult timp
45. sa-i acorde libertate, niciodata sa nu se ingrijoreze unde merge

si FOARTE IMPORTANT:

46. niciodata sa nu uite:
* zile de nastere
* aniversari
* evenimente organizate de ea


cum sa faci un barbat fericit:

1. dezbraca-te
2. da-i mancare

DORINTA

As vrea sa am o camera zugravita cu vise si ziare, pereti sa aiba culori inexistente. In mijloc o masa din lemn alaturi de un pahar cu iluzii, lampa – culoare alba – sa fie un glob de discoteca din care sa ploua stropi calzi, sa am un covor pe care sa stau care sa fie plini de amintiri, astfel incat de fiecare data cand il voi atinge sa ma duca in locuri frumoase unde am mai fost….un fel de….masina a timpului, si cam atat. A! Da! Si pe perete sa se afle o poza in forma de dreptunghi, aflata intr-o rama acoperita cu....var.

Povestea Dragostei

m-am gandit de mult sa scriu despre dragoste intr-o forma pura si simpla ,cu obiectivitate si inocenta ,incepeam mereu folosind cuvinte marete,frumoase ,dar renuntam usor... nu puteam contura in randurile mele o perfectiune pe care nu am intalnit-o si pe care probabil,nicicand,nu o voi intalnii...am iubit de 2 ori in viata mea ce cuprinde 20 de primaveri,si de fiecare data m-am indragostit primavara,abia acum 2 minute mi-am amintit de cea de-a doua iubire,poate cea mai profunda si naiva,si de ce sa fiu negativista ca de obicei si sa nu las loc unei indoieli,probabil mi-ar fi fost mult impartasita daca eram suficient de tare incat sa o accept in viata mea...dar timpul a trecut si nu se va mai intoarce si nu-si au loc regretele...revenind la dragoste si la neputinta mea de a scrie despre dragoste uitati ce am gasit intamplator navigand pe internet...



Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

sursa:internet

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri

Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamnă,

Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcii dimineţi;

Chiar moartea însăşi e-o părere

Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare

Ăst adevăr îl înţeleg,

Că sprijină vecia-ntreagă-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acestase cufunde în trecut.

Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut.

u mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi,

Având cu toate astea-n faţă

De-a purure ziua de azi.P

riveliştile sclipitoare,

Ce-n repezi şiruri se diştern,

Repaosă nestrămutate

Sub raza gândului etern.

M.EMINESCU

TREBUIE vs. VREAU

Mereu mi-a fost mai drag cuvântul vreau decât cuvântul trebuie. Unul este exprimarea dorinţei şi celălalt al nevoii, al datoriei.
Trebuie pune capăt libertăţii: trebuie să plec, trebuie să închid, trebuie să încetez ce-mi place şi să mă apuc de ceea ce este serios. Trebuie nu suportă amânare.
Totuşi…. Vreau la mare! Vreau îngheţată! Vreau timp liber, vreau nebunie!
Când vreau, nu doresc pentru că este ceva primordial ci pentru că ceva din mine cere. Am fi probabil atât de iresponsabili dacă l-am lăsa numai pe vreau să decidă ce este de făcut! Totodată, dacă l-am lăsa numai pe trebuie să vorbească probabil că am deveni mult prea serioşi sărind peste minunile frumoase ale vieţii.
Lupta are loc între prezent şi viitor. Să mă consider fericită când i-am împăcat pe Trebuie şi pe Vreau? Un singur nu îi anulează pe amândoi dacă le stă în faţă!

(sursa internet)

parerea mea despre aparente..prima impresie..si faptul ca avem sau nu dreptul sa-i judecam pe altii

eu una ma bazez pe prima mea impresie.de obicei e una corecta.da.aparentele..uneori inseala.dar pana ajungi sa cunosti persoana (daca iti permite) ramai cu impresia data de ambalaj.asta daca nu te numeri prin categoria celor mai atenti la detalii minuscule care contrazic aspectul general.stii..tocmai mi-a venit in minte fraza asta..''ce drept ai tu sa ma judeci..?ce..ai mancat cu mine din aceeasi farfurie?''judecam.e adevarat.uneori avem dreptul..alteori nu.in cazul in care se intampla sa judecam..cred ca ar trebui sa stam stramb..poate vom gandi mai drept.:).................dupa cum am mai spus..eu ma bazez pe prima mea impresie pt ca de obicei e corecta.si da..pe aspectul exterior..dar nu in mod special pe haine..bijuterii sau chestii asemanatoare.ma intereseaza privirea..mimica fetei..gesturile..atitudinea..tonalitatea vocii..reactia intr-o anumita situatie..etc.nu ma intereseaza cati bani ai..dar m-ar putea interesa daca ai putea fi un interlocutor placut si antrenant.asa ca..caut indicii.si nu.nu intru cu bocancii in viata altcuiva..ci doar sunt un bun observator..................uneori sunt informatii utile..care te pot feri de suturi gratuite in partea dorsala.ce aflu..pastrez pt mine.

Povestea unei vieti,oricare ar fi ea...

Fericirea e conditionata de modul cum intelegem lumea. Probabil ca la sfarsit sunt doua categorii de oameni:

invingatori si invinsi. Jacques Salome spunea: daca m-as asculta, m-as intelege! Daca as privi acum inspre mi

ne, as vedea..Mi-e frica sa las oamenii sa se apropie de mine. Pentru ca devin atat de dependenta de ei, incat atunci cand ma parasesc sufar cumplit. Exista oare o categorie de oameni care alearga dupa durere?! Imi amintesc ca in urma cu cateva luni, cand am realizat ca cel pe care il iubisem devenise un strain, plangeam nu pentru ca se termina ceva ce fusese, ci pentru ca eu nu mai iubeam.. Nu mai contau noptile in care tanjisem dupa el, in care visasem, in care sperasem.. conta faptul ca nu-mi mai apartinea nimeni.. Crezi ca tu stii ceva despre ce simt eu?Nu ma consider nici slaba, nici inadaptata. Ba chiar cred ca oamenii ma percep ca o persoana puternica. Dar poate e doar o masca. Nu cred in femei puternice. Cred in posibilitatea realizarii profesionale, a cresterii frumos a copiiilor, dar nu cred ca o femeie nu are momente in care uita de tot ce o inconjoara si seara in bratele sotului/amantului/iubitului nu accepta sa ii fie descoperita o alta fata.Nu m-a intrebat nimeni niciodata daca sunt fericita si am refuzat sa pun si eu aceasta intrebare. Mi-ar placea atat de mult ca lumea sa nu mai fie atat de individualista. Nu visez ca maine ar putea fi toti altruisti, nu, asta ar fi o utopie. Dar cum poti fi atat de indiferent incat sa nu intinzi o mana celui cazut sau un umar celui suferind?Viata e o lupta. Pe care trebuie sa o castig.

Ultima scrisoare catre tine




Te caut.Sau mai bine spus,te cautam. Te cautam in firele de nisip spulberate de vant. Te cautam in lumina soarelui de aprilie, in scoicile adause de apa la tarm,in luciul infinit al liniei orizontului.Te-am cautat chiar si in tipatul unui pescarus ratacit, dar nu te-am gasit.Stiam ca esti aproape si,totusi nu te-am gasit.Am obosit.Am obosit sa-ti adulmec urmele in iarba frageda. Am obosit sa mangai fiecare camp de flori sperand sa te gasesc. Am obosit sa astept sa apari din scoarta vreunui stejar batran, sa te strig in vazduh ascultand in zadar ecoul vocii mele.



Am obosit sa sper si sa cred.Am uitat.Am uitat sa impletesc spice de grau din surasurile noastre. Am uitat sa-ti zambesc in fiecare gand. Am uitat sa tresalt cand iti rostesc numele, am uitat sa ma infior cand iti simt adierea,sa regret fiecare minut petrecut impreuna, la gandul ca mi-a mai ramas tot mai putin alaturi de tine.Uitasem chiar si ca...tu ai vrut sa pleci.Acum, am uitat... sa te iubesc!


_inspirat_

Ploaie în luna lui Marte


Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Florile au un limbaj aparte. Cat de incantator ar putea sa vorbeasca un tanar iubitei sale fara sa foloseasca cuvintele! Cat de delicat poate aceasta
sa-i raspunda prin "vorbe parfumate"! Calea cea mai usoara prin care poti sa-ti exprimi sentimentele si ceea ce gandesti este cea a inmanarii unui buchet de flori persoanei iubite.
Miturile, povestile biblice, fabulele, toate au incercat sa elucideze misterul
semnificatiei florilor. In anii 1700, Charles al II-lea al Suediei a introdus un nou limbaj in Europa, in momentul in care a adus din Persia asa numita "arta a limbajului florilor". In secolul urmator s-au publicat prelegeri intregi pe aceasta tema, secretul fiind dezvaluit tuturor.



O intrega conversatie poate sa aiba loc intr-un simplu buchet de flori. Vor fi voci insa, care pot sa spuna ca astazi, cand informatia se poate transmite cu viteza gandului, dintr-o parte in alta a globului, cand exista E-mailul, toate acestea si-au pierdut din sens. Dar oricat de mult ar evolua omenirea si oricat de multe alte mijloace de comunicare vor aparea, florile vor fi mereu mesagerul dragostei iar semnificatia lor va continua sa fie importanta pentru noi.
Deci, daca doresti sa-i faci iubitului cunoscuta dragostea pe care i-o porti, ziua de 14 februarie iti da posibilitatea asta. Trimite-i flori si va sti! Florile sunt mult mai subtile decat un simplu E-mail si spun mai multe lucruri decat ti-ai imagina vreodata.
Iata cateva dintre semnificatiile atribuite acestora:
Urmatoarele semnificatii le-am gasit pe mai multe site-uri , dar nici macar unul nu arata si o poza la fiecare floare.

Albastrea : delicatete


Anemona: anticipare, slabiciune


Begonie: ganduri negre


Boboci de trandafir: iubire si puritate


Brad: timp


Cactus: suferinta


Cala: frumusete magnifica, mandrie


Camelii albe: esti adorabila


Camelii rosii: esti in inima mea


Camelii roz: dor


Campanula: magie


Caprifoi: prietenie


Cimbru: curaj, energie


Ciubotica cucului: frumusete tanara


Condurul doamnei: am incredere in dragostea mea


Coroana imperiala: persecutie


Crin alb: puritate


Crin de apa: puritatea inimii


Crin galben: falsitate


Crizantema: optimism, bucurie


Crizantema alba: adevar


Crizantema galbena: ofensa


Crizantema rosie: te iubesc


Dafin: coroana poetilor


Degetel rosu: nesinceritate


Feriga: sinceritate


Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva


Galbenea: fericire


Garoafa alba: dulcete si iubire, dragoste pura


Garoafa galbena: m-ai dezamagit


Garoafa rosie: inima mea este asemenea unei torte


Garoafa roz: nu te voi uita nicodata


Garofita: vitejie


Gentiana: puritate


Ghinda: simbolul nordic al vietii si al nemuririi


Ghiocel: prieten la nevoie


Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate


Iasomie: abundenta de dragoste


Iedera: incredere


Imortele: dragoste eterna


Iris: mesaj


Lalea: simbolul dragostei


Laur: faima


Levantica: puritate, tacere


Liliac alb: tinerete, inocenta


Liliac rosu: primele emotii ale dragostei


Lotus: iertare, dragoste instrainata


Mac: uitare


Maghiran: dragoste, fericire


Magnolie: nobilitate


Margareta alba: inocenta


Margareta rosie: frumusete


Maslin: pace


Mirt: dragoste impartasita


Muscata: gentilitate


Nalba: ambitie


Narcisa: vanitate


Narcisa galbena: dragoste neimpartasita


Nemtisor: lumina, veselie


Nu- ma-uita: dragoste adevarata, prietenie si fideliate


Orhidee: frumusete


Panseluta: simbolul iubitului, al amintirilor


Papadie: simbolul soarelui, al cochetariei


Paralute: fidelitate si inocenta, simplitate


Portocal: casatorie


Rozmarin: amintire


Salcam: dragoste tainica


Salvie: fericire


Soc: tradare


Trandafir: dragoste


Trandafir alb: sunt demn de dragostea ta


Trandafir galben: gelozie


Trandafir rosu: pasiune


Trandafir roz: placere si suferinta


Trifoi: loialitate


Trifoi cu patru foi: noroc


Urzica: calomnie, defaimare


Violeta: modestie


Violete albastre: incredere


Zambila: durere


Zambila alba: sunt mandru de tine


Zambila albastra: continuitate a sentimentelor


Zambila Rosie: imi pare rau


Zambila roz: joaca



(internet)