Povestea unei vieti,oricare ar fi ea...

Fericirea e conditionata de modul cum intelegem lumea. Probabil ca la sfarsit sunt doua categorii de oameni:

invingatori si invinsi. Jacques Salome spunea: daca m-as asculta, m-as intelege! Daca as privi acum inspre mi

ne, as vedea..Mi-e frica sa las oamenii sa se apropie de mine. Pentru ca devin atat de dependenta de ei, incat atunci cand ma parasesc sufar cumplit. Exista oare o categorie de oameni care alearga dupa durere?! Imi amintesc ca in urma cu cateva luni, cand am realizat ca cel pe care il iubisem devenise un strain, plangeam nu pentru ca se termina ceva ce fusese, ci pentru ca eu nu mai iubeam.. Nu mai contau noptile in care tanjisem dupa el, in care visasem, in care sperasem.. conta faptul ca nu-mi mai apartinea nimeni.. Crezi ca tu stii ceva despre ce simt eu?Nu ma consider nici slaba, nici inadaptata. Ba chiar cred ca oamenii ma percep ca o persoana puternica. Dar poate e doar o masca. Nu cred in femei puternice. Cred in posibilitatea realizarii profesionale, a cresterii frumos a copiiilor, dar nu cred ca o femeie nu are momente in care uita de tot ce o inconjoara si seara in bratele sotului/amantului/iubitului nu accepta sa ii fie descoperita o alta fata.Nu m-a intrebat nimeni niciodata daca sunt fericita si am refuzat sa pun si eu aceasta intrebare. Mi-ar placea atat de mult ca lumea sa nu mai fie atat de individualista. Nu visez ca maine ar putea fi toti altruisti, nu, asta ar fi o utopie. Dar cum poti fi atat de indiferent incat sa nu intinzi o mana celui cazut sau un umar celui suferind?Viata e o lupta. Pe care trebuie sa o castig.