Faceți căutări pe acest blog

duminică, 29 iunie 2008

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce o sa primesti


Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?


Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.
…………………………………………………………………………





Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.

Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.

Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.

In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!

…………………………………………………………………………

Un tata si fiul sau mergeau prin munti. Fiul s-a lovit de o stanca, si din cauza durerii a strigat:
- Aaaaahhhhh!
Surprins, auzi o voce repetand cuvintele sale:
- Aaaaahhhhh!

Curios, copilul striga:
- Cine e acolo?
Din nou, ecoul il aduse inapoi cuvintele:
- Cine e acolo?

Copilul isi intreba tatal:
- Ce se intampla?
- Sunetul care se aude se numeste “ecou”, el se aseamana mult cu VIATA, pentru ca si ea iti intoarce tot ceea ce faci si spui!

Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni. Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau. Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara. Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.


sursa www.daimaideparte.ro

de mult timp incoace am inceput sa ma pun pe locul -1 ,am inceput sa uit cine sunt si ce valorez cu adevarat ,am uitat care imi sunt prioritatile si mai ales care sunt principiile dupa care sa imi ghidez viata .M-am lasat cuprinsa de nostalgie,de regrete,de tot ce ar fi trebuit sa las in urma si nu sa iau cu mine in gand ,asa cum am tot facut in ultimii ani...dar totusi ce sa fac ...? sa ma trezesc din nou la aceea realitate transanta-n care credeam odinioara ,sa nu accept greseli si sa tind spre acea perfectiune rar ;sa continui aceste momente invaluite in umbre si dubii ,in regrete si indoielei ,cuprinsa de mantaua amintirilor cenusii ;sau sa pun punct la ot ce a fost viata mea pana acum,sa renunt la tot ce a fost important sau nu pentru mine,sa las trecutul in urma si sa o iau de la capat cu afisand o falsa amnezie...?Ar fi o ideee dar...cum sa uit ca am fost tradata de cei in care aveam cea mai mare incredere,ca prietenele mele,de fapt ma invidiau ,ca eu le ofeream un umar pe care se puteau sprijinii ,in timp ce ele ,intr-un egoism fara limita puneau sau semnul intrebarii sentimentele mele pentru acea''iubire imposibila '' si imi tradau gandurile ,sentimentele ,increderea...cum sa uit cat am gresit ca din teama de iubire am refuzat-o in viata mea,cum sa nu regret acel gest necumpatat cand din ambitie si din dorinta de ''razbunare'' am acceptat ca iubit un baiat nevinovat
(G.)-la inceput- de acest trecut confuz...cum pot da uitarii 2 ani in care afisam o iubire pe care de fapt o simteam inzecita dar pentru altcineva???cum sa nu ma simt vinovata ,dar cum sa nu il fac si pe G. vinovat de lipsa asta de incredere in mine insumi,cum sa nu il invinovatesc pe el de acesta etapa in care ma aflu acum ,in care nu stiu exac cine sunt ,ce urmaresc si mai cu seama in ce scop...Nu-mi vine sa cred ca am putut acceapta constient la propria distrugere a personalitatii mele ,a acestei personalitati la care odata tineam atat de mult...Au trecut 5 ani de cand in suflet incet incet mi-a patruns ''o iubire imposibila'' ,au trecut 3 ani de cand acea floare (B.)intr-o singura seara a facut sa uit de ''fluturii''care timp de 2 ani imi zburdau prin stamac si suflet ,au trecut 2 ani de cand am inceput sa joc teatru dupa propria regie pe scena viatii mele ,au trecut 2 ani in care fiind cu G. ma gandeam mereu la B....
Oare va fi acesta inceputul unui nou inceput...?oare va fi aceasta vara continuarea verii 2005...?oare voi putea retrai serile acelea toride de vara cu aceeasi fericire tacita...?
nu stiu raspunsul acestor intrebari ,stiu doar ca nu mai vreau regrete,vreau sa imi recapat personalitatea ,vreau sa imi reiau viata din punctul in care s-a oprit ,dar in acelasi timp vreau sa demonstrez ca am invatat din aceste greseli voit facute si totusi inconstient ...vreau sa arat cat de capabila sunt sa iubesc ,fara limite si bariere...
Acestea imi sunt gandurile ,planurile si idealurile din aceasta vara ...voi revenii in toamna cu alte crampeie din viata, placute sau nu ,cu lacrimi sau durere...asta ramane la decizia destinului ...

joi, 26 iunie 2008


cand ti-e dor de o ploaie de vara...


Cat timp a trecut de atunci?
Hai ca n-a trecut o vesnicie....doar vreo 2 ani...

Mi-e dor de o vara fierbinte, cand stateam fara griji in "bataia" soarelui... Ce minunate sunt diminetile de vara!

Ma trezeam cu mangaierea soarelui pe fata si cu un zambet larg stiind ca voi avea parte de inca o zi de vara si poate cateva raze de iubire.Ma grabeam sa ies afara sa nu pierd razele cele mai benefice pentru un bronz perfect, inarmata cu o lotiune de plaja pentru trup si o carte pentru suflet...

La mijlocul zilei, imbatata de fierbinteala soarelui ma retrageam pentru cateva ore la umbra, cu aceeasi carte in mana...dar in curand ma fura somnul...un somn dulce si placut...un somn lin si fara vise.

Seara, o ploaie calda de vara era binevenita...imi spala trupul si gandurile, imi dadea noi sperante.Asteptam sa apara o iubire, chiar asteptam!Trecea minut dupa minut....povestea mea de iubire nu venea...vroiam doar o mana pe care sa o tin strans, vroiam doar sa mai am un suflet langa sufletul meu, doi ochi pe care sa-i privesc si care sa-mi raspunda cu privirea... Dar doar cand ploua ma gandeam la acea mana, la acel suflet, acei ochi...

Dimineata o luam de la capat, uitam de acei ochi, acel suflet, acea mana...doar aveam acum din nou soarele si cartea!

miercuri, 25 iunie 2008


Tacerea - Octavian Goga


Mai tii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umeda, albastra …
În pacea ei înfiorata
Vorbea numai tacerea noastra …
De-atunci atâtea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte …
Din câte alaturi povestiram
Nimic nu-mi mai aduc aminte …
Dar pâna-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramâie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
Tacerea ta din noaptea-ntâie…

sâmbătă, 14 iunie 2008

Alexandru Depărăţeanu - Vara la tara


Locuinta mea de vara
E la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor !

Acolo cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.

Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi.

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas.

Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
- Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?...

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

Langa foc o baba surda
Si absurda
Spune ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana
Plina de banalitati.

Doarme-apoi adanc comuna...
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese mare si rurala
La iveala
Dintr-o margine de lan.

Cand si cand un cane urla
Ca din surla...
Carul Mare s-a oprit
Suspendat ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar in zori incep cocosii,
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma sa matai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai !

Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate
Maturate, -
Dati-mi cinematograf !

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva !

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
si cu fete
Incaltate cel putin !
Stateam cu el,dar ma gandeam la tine
Si ochii tai ii purtam in gand la mine
Si ce greu trecea timpul mereu
Caci nu te puteam strange la pieptul meu.

Tot ce-i spuneam lui,asi fi vrut sa-ti spun tie
Ca-n inima mea ,altul n-o sa mai fie
Dupa tine plangeam nopti in sir
Plansul nu ma mai lasa sa respir.

Cautam solutii sa scap de dor
Esti sensul inimii pan' am sa mor
Ca niciodata o alta persoana
Nu va putea sa-mi fie-n inimioara .

Gandul meu tot spre tine ma poarta
De-as simtii iubirea inca o data
Te-as face sa simti ca numai eu
Sunt perechea sufletului tau...


...Dumnezeule,cat de mult se potrivesc versurile unei manele cu povestea vietii mele...

--------------------------------------------------------------------------------
Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!


G.Bacovia

duminică, 8 iunie 2008

Cei doi lorzi avocaţi


Cu pumnul strâns pe-un mototol
De coduri şi ţidule,
Se zbuciuma, dând rotogol
A ochilor globule.
Şi declama, şi mă-nţelegi,
Îşi cântărea arginţii,
Cu câte-un lung citat din legi
Umplându-şi golul minţii.

Apoi, decanul, mai cu moţ,
Făcu un gest de rege
Şi, fulgerându-ne pe toţi
Cită o altă lege.

Ca un puhoi cu mari clăbuci
Urla stimatul domn.
Iar Curtea s-a trezit atunci,
Şi-a recăzut în somn.



Cei doi lorzi avocaţi

A S Puskin
Eu te-am iubit...

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

Ion Pillat - Odaia bunicului


Nu s-a clintit nimica şi recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu şi azi nedesfăcut,
Şi ceasul lui pe masă, şi-a mai păstrat tic-tacul.

Văd rochia bunicii cu şal şi malacov,
Văd uniforma veche de „ofiţer” la modă
Pe când era el Junker – demult – sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Braşov.

Şi lângă băţu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârţâit o uşă... un pas... şi-aştept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.

Un ronţăit de şoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou îşi fac, în taină, ca rimele poemii...
Şi ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Şi şoricelul roade trecutul zi cu zi.

Din volumul „Pe Argeş în sus”, 1918-1923