de la un prieten virtual...

Domnului P.

M-am asezat la locul meu , in sala aia imensa alba si goala , priveam pe fereastra pierduta-n amintiri ,si dintr-o data mi-am amintit de vorbele tale ,de privirile acelea cu atata inteles ,m-ai invatat intr-un timp atat de scurt o gramada de lucruri bune ,te priveam cu respect ,te admiram,iti admiram curajul,forta ,puterea de convingere.Esti un barbat frumos,sarmant,cuceritor,toate femeile din jurul tau te plac,treci si multe capete blonde ,brune ,suvitate se invart in juru-ti.Si totusi dintre sute de persoane m-ai remarcat pe mine ,am depasit conditia sociala si nu doar odata ne-am privit de la egal la egal.Mi-ai dat sfaturi si mi-ai ascultat opiniile ,mi-ai dat dreptate sau m-ai contrazis ,m-ai invatat ce inseamna ''un raspuns argumentat'' ,m-ai trezit la o realitate pierduta... Dumnezeule cine ar fi crezut ca un Om ca tine imi va schimba in asa hal viata ,poate ca daca ne-am fi cunoscut in alte imprejurari lucrurile ar f fost diferite...Nu ai reusit sa ma descifrezi desi mi-ai zis adesea ca te tot gandesti la mine si la actiunile mele ,la vorbele si gesturile mele,cu toate astea dincolo de cuvinte privirile spun multe ,iar noi ne-am inteles mereu din priviri,,, voi revenii Domnule P.

Prietenilor mei,

Stiu ca pentru multa vreme am disparut din peisaj,stiu ca nu mai sunt eu nebuna aia de care va este dor ...nu v-am uitat nicio secunda in acest timp -lung ,e adevarat-insa cred ca m-am uitat pe mine , aveam nevoie de liniste ,aveam nevoie de spatiul meu si mai mult decat atat aveam nevoie sa ma redescopar, imi pare rau ca nu v-am raspuns la tel. ca nu v-am sunat sa va urez ''la multi ani!'' ,ca nu am mai iesit cu voi, nu-i vorba ca nu ma mai interesa de voi,de locurile unde ne traiam dezamagirile si bucuriile ,insa asa a fost sa fie... m-am complacut situatiei,m-am rupt de gasca pentru a alege o singura persoana,despre care mi-ati zis voi toti ca nu-i cea mai potrivita pentru mine ,si voi stiati ca si eu sunt constienta de toate defectele lui ,cu toate astea l-am ales...nu-mi pare rau ,insa imi este dor de voi,in fiecare clipa va simtea lipsa si mai mult decat atat imi simteam mie insumi lipsa...Am ajuns atat de distantata de tot ce insemna viata mea incat am uitat cine sunt...am uitat de ''pocaita'' ,de ''pufulita'' ,de ''bruneta'' ,m-am transformat fizic si psihic incat de multe ori nu ma recunosc,atunci cand ma privesc in oglinda...Dumnezeule unde am ajuns si oare imi voi putea indrepta pasii spre limanul de care am cu atata disperare nevoie...mi-e dor de voi,ierta-ti-mi lipsa si hai sa recuperam timpul trecut...

va pup si astept din nou in viata mea si in locurile dragi noua
din nou aceeasi Laura

Bărbatul şi femeia

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.


V.Hugo

dupa multa vreme zambesc... acum cand privesc in urma imi pare atat de ciudat propriul meu trecut,nu am stiut cum sa imi gestionez timpul si sentimentele,am investit atat de mult pentru cei ce nu meritau deloc , stiam ca gresesc si continuam, eram constienta de faptul ca gresesc si nu era nevoie sa-mi deschida nimeni ochii ,ii aveam in permanenta deschisi,larg deschisii si cu toate astea continuam,... nu , nu e asa cum zice Nico ,nu eram vrajita de nimic,nici macar indragostita, de fapt incercam sa ma autopedepsesc...si nu stiu daca am facut bine sau nu,daca am avut de castigat sau de pierdut,dar nu mai conteaza...acum am depasit aceasta etapa, privesc in urma si ma mandresc, sunt mandra de ceea ce am facut cu mine ,stiu ca nu am pierdut nimic,nu nebunatica mea ,nu am pierdut persoane importante,caci daca erau cu adevarat importante erau cu mine,erau langa mine si ma acceptau,si nu ,evident nu le invinovatesc ca nu au avut rabdare sa ma descopere,ur si simplu asta-i viata !cum zice prietenul meu de-o viata ,offf ce dor imi e de tine ...deci ,ca o concluzie -la ce anume nici eu nu stiu- asta-i viata si ceea ce a fost nu e de uitat ci doar de invatat din al meu tumultos trecut ...ce mai conteaza,important e ca azi am din nou forta sa zambesc...

Mr. Brb

apari exact atunci cand am nevoie de tine ,in acel moment critic in care intreg universul se prabuseste si tot ce se intampla cu mine devine insuporstabil ,apari fara sa te fi strigat si nu spui nimic ,adeseori nu-mi zici nimic ,insa prezenta ta imi da curaj ,imi da forta de care am nevoie pentru a depasi situatia ,pentru a merge inainte,imi amintesti in tacere ca exista si partea plina a paharului si incep sa-mi recapat puterea,optimismul si speranta ca dincolo de imtuneric se afla o stralucire. asa esti tu ,ai aparut mereu atunci cand am avut nevoie de tine ,numai prezenta ta tacita imi incarca bateriile si cheful de a fi aceeasi persoana pe care am intalnit-o acum multi ani ...

NOAPTE DE ORAS

I

Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
Şi faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odăi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasă
De-afară...

II

Plouă...
Nu ştiu nimic...
De zile, de ani,
Fără a găsi
Cum ar fi altă viaţă...
Acelaşi tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Din nici un timp...
Ca noaptea ploioasă
De-afară...

George Bacovia