Domnului P.

M-am asezat la locul meu , in sala aia imensa alba si goala , priveam pe fereastra pierduta-n amintiri ,si dintr-o data mi-am amintit de vorbele tale ,de privirile acelea cu atata inteles ,m-ai invatat intr-un timp atat de scurt o gramada de lucruri bune ,te priveam cu respect ,te admiram,iti admiram curajul,forta ,puterea de convingere.Esti un barbat frumos,sarmant,cuceritor,toate femeile din jurul tau te plac,treci si multe capete blonde ,brune ,suvitate se invart in juru-ti.Si totusi dintre sute de persoane m-ai remarcat pe mine ,am depasit conditia sociala si nu doar odata ne-am privit de la egal la egal.Mi-ai dat sfaturi si mi-ai ascultat opiniile ,mi-ai dat dreptate sau m-ai contrazis ,m-ai invatat ce inseamna ''un raspuns argumentat'' ,m-ai trezit la o realitate pierduta... Dumnezeule cine ar fi crezut ca un Om ca tine imi va schimba in asa hal viata ,poate ca daca ne-am fi cunoscut in alte imprejurari lucrurile ar f fost diferite...Nu ai reusit sa ma descifrezi desi mi-ai zis adesea ca te tot gandesti la mine si la actiunile mele ,la vorbele si gesturile mele,cu toate astea dincolo de cuvinte privirile spun multe ,iar noi ne-am inteles mereu din priviri,,, voi revenii Domnule P.