Prietenia-comoara cea mai de pret

Intr-o zi, Petru a gasit o harta pe care era marcat drumul catre o comoara inestimabila. “Voi gasi aceasta comoara si asa, voi avea parte si de ceva aventura!” exclama el.
Si iata, ca porni la drum. Si merse, ce merse si ajunge la o padure. Acolo l-a intalnit pe Leu, pe care il intreba:” Esti suficient de puternic si curajos pentru a veni cu mine la o vanatoare de comori? Leul accepta propunerea lui Petru si il insoti pe acesta la drum.

Padurea era foarte deasa si intunecoasa, iar lui Petru i se facu frica insa, cu Leul langa el reusi sa o strabata pana la capat.
Cand cei doi ajunsese la poalele unui munte, il intalnira pe Vultur. “Ai o vedere excelenta si poti sa ne alarmezi de pericole. Nu doresti sa vii cu noi, suntem in cautarea unei comori?”, il intreaba Petru. Vulturul accepta propunerea facuta de Petru si ii insoteste pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau sa il strabata era foarte inalt si stancos. Leul aluneca, insa Petru a fost suficient de iute sa ii dea o mana de ajutor si sa il traga sus. Vulturul, cu vederea lui ascutita, era foarte atent la fiecare pas pe care il faceau cei doi tovarasi de drum.

Curand, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au intalnit-o pe Oaie. “Vei dori sa ne insotesti in cautarea unei comori si sa ne tii de cald cand ne este frig?”, o intreba Petru pe Oaie. Aceasta accepta propunerea lui Petru si astfel, pornira toti la drum. Un vant rece strabatu intreaga pajiste iar toti se ingramadira langa Oaie, ca sa le tina de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, in final, in desert unde se intalni cu Camila. “Esti numita oaia desertului” ii spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta sa strabatem intregul desert si sa ne insotesti in calatoria noastra, in cautarea comorii?”. Zis si facut. Camila accepta popunerea lui Petru si astfel ca el, Oaia si Leul se urca pe ea, iar impreuna si fericiti strabat intreg desertul cu Vulturul deasupra lor, bucurandu-se de spectacol.



Cei cinci, ajung in cele din urma, langa ocean unde o intalnesc pe Broasca Testoasa de mare. “Suntem in cautarea unei comori si ne gandeam daca ne poti ajuta sa strabatem oceanul? intreaba Petru. Broasca le raspunse afirmativ si astfel ca pornira toti la drum.

Valurile puternice aproape ca ii ineca, insa Broasca Testoasa ii indrepta cu dibacie catre tarm, unde ii astepta Bufnita.
Acesta le vorbi cu intelepciunea ei straveche, spunandu-le asa: “Felicitari, ati gasit comoara.”
“Unde este?” exclama toti surprinsi.
“Impreuna ati strabatut padurea, ati urcat muntele, ati infruntat valea, ati intampinat cu curaj desertul si ati traversat oceanul. Niciodata nu ati fi reusit unul fara celalalt.”
Toti s-au uitat unul la celalalt si au realizat ca Bufnita avea dreptate! Toti au gasit PRIETENIA!…Si, intr-adevar, au gasit cea mai de pret comoara!

Morala
Prietenia este un lucru minunat, este strans legata de “a imparti” - prietenii impart aproape totul, experientele lor, fie ca sunt bune fie ca sunt rele, bucuriile si tristetiile lor - de “altruism”- prietenii au grija unii de altii - si de “sprijin si grija“- prietenii sunt mereu impreuna atunci cand au nevoie unii de altii; suportul vine sub diferite forme, insa suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Si atunci, construirea si mentinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine rasplatite proiecte ale vietii noastre.
Un proverb japonez spune astfel: “Cand caracterul unui om nu iti este foarte clar, atunci uita-te la prietenii lui”, in timp ce in Spania, se foloseste o vorba foarte cunoscuta: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca sa iti spun cine esti”.

Cand ne uitam la intelesul amandurora se aseamana foarte mult si spun un mare adevar. Ca fiinte umane, tindem sa ne construim prietenii cu oameni ca si noi: cu o baza comuna si cu obiceiuri comune. Si atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim noua insine/insene.


sursa internet

despre astre

"In ce zodie eşti? este una dintre întrebările frecvente cu care se încearcă pornirea unei conversaţii.


Conform ultimelor informaţii deţinute de astrologi, răspunsul nu mai pare atât de uşor de oferit. Astronomia explică poziţia stelelor pe cer, însă, depinde de fiecare individ în parte să hotărască dacă alinierea acestora are vreo semnificaţie pentru el.

Semnele zodiacale corespund poziţiei pe care Soarele o are în raport cu diferite constelaţii, iar stabilirea perioadei fiecărei zodii are o vechime de 2200 de ani.

Zodiacul "pe bune"

Lista de mai jos oferă date privitoare la poziţia reală a Soarelui faţă de constelaţiile corespunzătoare fiecărui semn zodiacal. Aceasta a fost întocmită în conformitate cu datele actualizate ale delimitării constelaţiilor, date care variază de la un an la altul.

Astfel, se constată că mulţi indivizi ar putea schima semnul zodiacal în funcţie de mişcările Soarelui faţă de constelaţii.

De exemplu, dacă te-ai născut în perioada 29 noiembrie-17 decembrie, aparţii unei zodii pe care nu o vei găsi în niciun horoscop publicat în mod obişnuit. Eşti în zodia Ophiuchus, care îi succede Scorpionului şi care este numele celei de-a XIII-a constelaţii zodiacale. Ea nu are asociat, până în prezent, niciun semn astrologic.

Iată care sunt semnele zodiacale moderne, conform ultimelor cercetări ale specialiştilor:

Capricorn: 20 ianuarie-16 februarie
Vărsător: 16 februarie-11 martie
Peşti: 11 martie-18 aprilie
Berbec: 18 aprilie-13 mai
Taur: 13 mai-21 iunie
Gemeni: 21 iunie-20 iulie
Rac: 20 iulie-10 august
Leu: 10 august-16 septembrie
Fecioară: 16 septembrie-30 octombrie
Balanţă: 30 octombrie-23 noiembrie
Scorpion: 23 noiembrie-29 noiembrie
Ophiuchus: 29 noiembrie-17 decembrie
Săgetător: 17 decembrie-20 ianuarie.

pas...

Pasesc , alerg , ma opresc
ma pierd cand te zaresc
esti langa mine si tot ce-mi doresc
ar fi sa sti...pentru tine traiesc...

Alerg , pasesc , ma opresc
pentru-o secunda ma prabusesc
asi vrea sa strig , sa-ti marturisesc
tot ceea ce gandesc

Ma opresc , alerg , pasesc
te caut nu te gasesc
zadarnic ma chinuiesc
n-ai sa sti ... cat TE IUBESC!

amintindu-mi de tine

Si stau ,si merg si orice asi face
Ma gandesc la tine asta nu-mi da pace,
Oare de ce sa nu pot sa te alung
De ce amintirea ta,ma face sa plang...

Incerc ,ma chinui dar nu reusesc
Sa te uit si stiu cat de mult gresesc,
Ca pastrez vie in inima mea
Clipa-n care am cunoscut dragostea ...

Uneori te simt atat de aproape
Privesc in jur,pulsul tare-mi bate,
Dar parca ceva asupra-mi se prabuseste
Nu esti si ...nimic nu ma-nveseleste

Simt ca nu mai pot sa fac un pas
Suspinele nu ma lasa fara glas,
Si totusi nimic nu regret
Nici macar durerea asta prin care trec...

Azi aflu ca ai intalnit fericirea
Ma bucur sincer ,si-ti doresc toata iubirea,
Ce exista in lume sa se adune la tine
Si sper ca-ntr-o zi sa-ti amintesti de mine...

Imi doresc ca timpul sa stearga suferinta
Din suflet ,iti spun ,asta-mi e dorinta,
Si poate se va-ntampla o minune si vei realiza
Cat de adevarata era iubirea mea...

159 ani eminescieni

La 15 ianuarie 2009 se implinesc 159 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu.
Era al saptelea copil, din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Tatal, Gheorghe Eminovici, provenea din razeşii din satul Calinesti, judeţul Suceava. Mama, Raluca, era fiica stolnicului Iurascu din Joldesti. In 1841, tatal primeste de la Mihail Sturza, domnitorul Moldovei, rangul de căminar. In 1849 cumpara jumatate din mosia Ipoteşti, unde se naste Mihai. Casa parinteasca avea livada şi tei imensi. In copilarie, colinda padurile cu o carte in mana:


"Fiind baiet, paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor"

Din clasa a III-a primara urmează şcoala la Cernauti, unde il are ca profesor şi pe Aron Pumnul, un mare patriot, pe care Eminescu l-a admirat in mod deosebit. In 1869 tatal sau il trimite la Viena, la Universitate, unde studiaza cursuri de filozofie, istorie, drept, economie politica, anatomie. Din perioada studenţiei vieneze datează prietenia poetului cu ardeleanul Ioan Slavici, prietenie datorată preocupărilor literare comune şi implicării celor doi în activităţile desfăşurate de societăţile studenţilor.

In primavara anului 1872, aflată la Viena pentru o perioadă mai lungă de timp, Veronica Micle îl cunoaşte pe Eminescu în cercul studenţilor români. Societatea Junimea hotărăşte acordarea unei subvenţii lui Mihai Eminescu pentru a-şi continua studiile la Berlin. Sosit la Berlin din luna octombrie 1872, Eminescu se înscrie ca student la Universitatea din Berlin, Facultatea de Filozofie. Frecventează cursuri de filozofie, filozofia ştiinţei şi de istoria antică. Urmeaza printe altele cursurile lui Duhring (Logica si principiile filozofiei), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius (Monumentele Egiptului).

In 1874 Eminescu este numit director al Bibliotecii Universităţii din Iaşi; depune jurământul în aula Universităţii, în faţa rectorului Ştefan Micle. Participă la şedinţele Junimii ieşene, unde îşi citeşte creaţiile literare. In 1875 Titu Maiorescu il numeste revizor scolar pe judetele Vaslui si Iasi.

Intra in gazetarie la "Curierul de Iasi" pe care­l numea "foaia vitelor de pripas". In octombrie 1877 este chemat la "Timpul" in Bucuresti. Munca in redacţie este istovitoare. Activitatea literara a lui Eminescu se intinde pe mai mult de zece ani. Se stinge in zorii zilei de 15 iunie 1889. Este ingropat la cimitirul Bellu.

Eminescu nu este un "meteor iesit din neant ca un miracol fara nici o legatura cu trecutul. Eminescu este cel mai tradiţional poet, absorbind toate elementele, şi cele mai marunte ale literaturii antecedente.",spunea George Calinescu.

Poezia eminesciană

Geniul sau poetic atinge numeroase domenii, de la poezia inspirata din folclor, din istorie, pâna la capodopera sa "Luceafarul", semnul fumdamental lasat noua. Cand spunem poetul Eminescu, prima poezie care ne vine in minte este "Luceafarul".
Nouazeci si patru de strofe a caror "unitate se infaptuieste muzical". Mitul este simplificat si redus la o antiteza morala. Catalina sta la indoiala ,ea trebuie sa aleaga intre geniu si sluga,alegand la sfarsit sluga. Finalul este magistral:
"Traind în cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."

Eminescu este un poet universal. Izolarea sa e conditia geniului singur printre oamenii obisnuiti. Geniile sunt solitare, nu pot trai intr-un spatiu stramt, de unde vastitatea cadrului romantic in intindere si inaltime. "Poezia cu genii este intotdeauna si o poezie cosmica" spunea George Calinescu.

Poetul a scris in stil folcloric adevarate capodopere:
"Mai am un singur dor,
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape
Pe ­ ntinsele ape
Sa am un cer senin"

Folclorul lui Eminescu este "o complexa imbinare de mitologie populara si filozofie intr-o forma care pare lineara, dar care e de o savanta impletitura" spunea Calinescu. Poetul scrie poezii populare şi cu idei culte.

"Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei."

Asa incepe poezia "Venere si Madonă", scrisa in 1870. Eminescu a fost un maestru neegalat al poeziei, si a dovedit o sensibilitate si o profunzime deosebita la poeziile de dragoste. Printe celebrele sale poezii amintim:

De cate ori iubito?, Dorinta, Venere si Madona, Craiasa din povesti, De ce nu-mi vii, Departe sunt de tine, Fat Frumos din tei, Floare albastra, Inger de paza, Iubind in taina, Luceafarul, O, ramai, Pe langa plopii fara sot, Sara pe deal

Veronica Cîmpeanu, căsătorită din 1864 cu profesorul universitar Ştefan Micle, a insemnat pentru Eminescu marea dragoste. Veronica îl cunoaşte pe Eminescu în 1872 la Viena. O dată cu stabilirea poetului la Iaşi, între cei doi se naşte o afecţiune profundă, care le va marca amândurora existenţa. S-au nascut in 1850 si s-au stins din viata in acelaşi an, 1889. Suferinţa din dragoste a prilejuit scrierea unora dintre cele mai sensibile poezii.
"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ţi-l leaga,
Incât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta intreagă."

Celebre sunt si poeziile "Epigonii", "Glossa", "Scrisoarea a III a".
Opera sa este impresionanta prin intindere si profunzime. Poetul Mihai Eminescu apartine romanilor. A fost denumit poet national si universal, scriitorul total al literaturii românesti, poetul nepereche, geniul tutelar al culturii neamului, fauritorul limbii literare, Luceafarul culturii românesti. El spunea "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar".

Eminescu, un mare patriot

Publicistica lui Eminescu la "Timpul" este orientata spre viitorul poporului roman. Poetul oferea contemporanilor sai "icoane noi " şi "icoane vechi " prin care exemplifica mersul societatii romanesti. El evoca in "icoane vechi" numai perioadele de stabilitate şi progres in toate domeniile. Se declară categoric pentru ieşirea României din stadiul de ţara agrara şi pentru transformarea ei in ţara industrială.

Militeaza pentru ocuparea funcţiilor din cadrul institutiilor statului de catre oameni cu pregatire, devotati tarii si cinstiti. Concepţia sa privind natura statului, rolul capului statului si al organismelor statului este exprimata inca din primele articole publicate in "Federaţiunea" în 1870.
"Viitorul poporului nostru poate fi asigurat numai in functie de apararea si dezvoltarea " susţine cu convingere poetul.

Eminescu si-a pus intreaga sa activitate de ziarist in slujba dreptului la existenta naţionala a poporului roman.

Poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie ?" exprimă patriotismul sau:
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu 'n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc."

Publicistica eminesciana

Eminescu isi incepe activitatea la cotidianul bucurestean "Timpul" la inceputul lui noiembrie 1877 si o incheie in iunie 1883. Poetul este chemat de la Iasi de Ion Slavici (care raspundea de partea literara si de politica externa a aziarului). Intr-o perioada critica pentru «Timpul». Razboiul din Balcani se incheiase si se impunea discutarea cu mare prudenţa a problemelor politice.

Slavici initiaza o campanie de presa,care este inaugurata de Eminescu cu articolul "Dorobanţii". In campanie nu sunt crutaţi nici liberalii dar nici conservatorii sau proprietarii ziarului, ceea ce a dus la dese conflicte intre poet si conducerea cotidianului. Cucerirea independentei tarii deschide noi perspective. Partidele politice isi elaboreaza noi programme de activitate. Eminescu este numit in februaire 1880 redactor­sef si incepe sa dea orientarea politica a ziarului.

Publica o serie de articole "Studii asupra situatiei", majoritatea ca al doilea editorial. Se axeaza mai ales pe viata politica interna. Este o perioada de maxima intensitate in activitatea sa. Consolidarea pozitiei partidului liberal determina gruparea junimista din partidul conservator sa se orienteze spre liberali. Ca urmare Eminescu lasa conducerea «Timpului» lui G.Pancescu in decembrie 1881. Poetul ramane prim redactor pentru partea politica. Publica trei articole pe saptamana si urmareste presa straina, in special cea germana. Activitatea sa publicistică nu mai este la fel de intensa. Trece pe planul al doilea. In acesata periada definitiveaza "Luceafarul". Orientarea politica a "Timpului" incepând din ianuarie 1883 determină scăderea interesului lui Eminescu pentru ziar.

Si-a incepul publicistica politica cu o polemica cu presa din Imperiul austro-ungar in sprijinul revendicărilor românilor de sub stăpânirea acestora si o incheiela "Timpul" tot cu o polemica, cu aceeaşi presa din Imperiul austro-ungar, in care condamna asuprirea naţionala şi practicile demagogice din viaţa politică. Poetul isi reia activitatea publicistica in noiembrie 1888 prin colaborarea la "Romanialibera". Pledeaza in articolele sale pentru schimbarea "relatiilor" de munca pentru a veni in sprijinul "celor nemultumiti"». De la "Romania libera" trece la "Fantana Blanduziei" la care colaboreaza in decembrie 1888 si in ianuarie 1889. Militeaza pentru ridicarea "starii igienice si materiale a cultivatorilor".

NOAPTEA...

Doar noaptea pot gandurile sa mi le adun
Caci poate fi un sfetnic bun
Si pun cap la cap ,sentimente mai vechi,mai noi
Momente petrecute in doi...

Crampeie din viata,clipe de fericire,
A fost vreodata;Oare exista iubire?
Lacrimi ascunse in umbra unui suras,
Vise ,sperante ce au apus...

Macheta unui viitor fructuos
Nu stiu daca au sau nu vre-un rost
Refuz sa traiesc din amintiri
Si totusi ma urmaresc unele despartiri...

In noapte ,ziua se oglindeste
Uneori simt ca destinu-mi zambeste,
Si totusi in zori totu-i schimbat
Mi-e dor de noptile de altadat'...

...azi 14 ianuarie 2009...

Mi-e dor...

Mi-e dor sa cred in inocenta
Ma tem de-atata violenta
Mi-e dor sa cred in priviri naive
Ma tem de cei ce cred ca iubirea se vinde

Mi-e dor de vremurile trecute
Au fost mii si mii de clipe placute
Mi-e dor de zilele calde de iarna
Azi e atat de frig in plina vara,

Mi-e dor de tine ,de mine,de noi,
De momentele petrecute in doi...
Mi-e dor de mine copil inocent
Asi vrea sa-mi smulg masca asta de-un cent

Mi-e dor sa plang ,sa rad ,sa fac ceea ce simt,
Azi nu-mi ramane decat sa ma mint
Mi-e dor sa am incredere in cei ce ma-nconjoara ,
Sa am siguranta ca...sufletul n-o sa ma doara...

CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.

CELE UNSPREZECE PORUNCI IUBITAFIZICE:


1. Să nu ai alţi zei în afară de cei proprii.
2. Să nu-ţi faci închipuiri cioplite şi să nu respecţi alte legi decât cele care ţi se potrivesc.
3. Să nu iei în deşert numele iubitelor imaginare, căci iubitafizicienii nu te vor lăsa nepedepsit.
4. Adu-ţi aminte de ziua în care te-ai născut prima oară, şi în această zi să nu faci nimic altceva.
5. Cinsteşte iubitele imaginare ca pe cea mai reală iubită a ta.
6. Să nu ucizi iubirea imaginară, transformând-o într-o iubire trecătoare.
7. Să nu preaiubeşti, dacă nu iubeşti.
8. Să nu furi nimic fără să pui ceva în loc.
9. Să nu minţi, când adevărul este cu totul altul.
10. Să nu râvneşti la iubirea imaginară a aproapelui tău.
11. Să nu dormi atunci când visezi.

....p.s.: http://editura.liternet.ro/carte/62/Iulian-Tanase/Iubitafizica.html

vise... iluzii... dorinte ...

O noua zi,o alta dimineata

plina de ceata

si mii de ganduri.

nici o idee, nici o speranta

doar o alta zi din viata

plina de frig si ceata.


Privesc in gol

si golul contureaza chipul tau

inghit in sec, incerc sa il ating

si spulber tot

a ramas iarasi golul

n-a fost de ajuns sa te privesc

in egoismul meu trebuia sa te am

si am pierdut tot

pana si iluzia chipului tau

si mi-a ramas golul

imi umple capul si sufletul

un gol fara margini

ma inneaca, ma sufoca, ma striveste.


Si ma inchid iar in mine,

ma pierd in ganduri si regrete

si-mi promit sa distrug egoismul meu

si astept ca in gol sa se contureze iarasi chipul tau

dar asteptarea ma ucide incet

nu-mi doresc decat sa te vad

atat de mult incat acum te vad peste tot

iti aud glasul si-ti simt atingerea

si brusc dispare tot.


Nu erai tu, era un vis

nici macar sa visez nu mai pot

si ma trezesc in miez de zi in plina strada

cautandu-te printre zeci de chipuri straine

as vrea sa te strig

poate imi raspunzi si te gasesc

caci ochii mei nu te zaresc niciunde.


Imi amintesc, of doamne, atatea amintiri

imi amintesc mirosul tau

si gustul tau

cat imi lipseste

si nu e decat o zi de cand m-ai strans in brate

o zi doar de cand tineam capul pe pieptul tau

si-ti ascultam bataile inimii

mi-e dor

mi-e dor de trupul tau

de pielea pe care o mangaiam ieri

de sarutul pe care mi l-ai dat

nu l-am cerut desi mi-l doream

mai mult ca orice

tu mi l-ai dat

nu te-am strans in brate cand m-ai strans tu

mi-a fost teama

ca n-o sa-ti mai dau drumul

imi doream atat sa ma strangi in brate

aveam atata nevoie de tine

si-mi amintesc

ca ma strangeai tare in brate

iar eu, eu ma prefaceam indiferenta

si vroiam sa fug

sa nu vezi ce simt

si cata nevoie am de tine

mi-a fost teama ca daca vezi

nu ma mai chemi

si vreau sa vin

macar cand n-are cine

ma multumesc cu asta

pentru asta traiesc

si ma intreb de ce

de ce nu poti simti si tu

ce simt eu pentru tine

lumea mea e la picioarele tale

din prima zi cand te-am vazut

stii asta

si stiu si eu ca n-o vrei

dar eu tot ti-o dau

iti dau tot ce am

tu alegi ce ai nevoie

restul poti sa arunci

oricum n-are valoare fara tine

acum stau si astept

astept sa vina iar ziua cand

in lipsa „ei“

ma vei chema pe mine

eu voi veni mereu.


Si nu-ti voi cere decat sa ma lasi sa te iubesc

oricum nu vei afla toate astea

le tin in sufletul meu

ingropate adanc

n-am sa impart amarul meu cu tine

il pastrez pentru mine, doar pentru mine.


Tie iti dau toata dragostea mea

si toata bucuria unui suflet ce iubeste

poate asa starnesc un zambet pe chipul tau dulce

poate asa iti alin durerea

nu-mi doresc sa fiu fericita

imi doresc sa-ti pot aduce tie fericirea

si voi lupta pana la sfarsitul zilelor mele pentru asta.


Pentru ca te iubesc

Dar shhh, asta ramane intre mine si constiinta mea

Pentru tine raman acelasi nimeni ca si pana acum

Acel nimeni care ar muri cu drag pentru tine...


de pe net

GANDURI ...intrebari la care -de teama unei deziluzii -nu astept raspuns

stiam ca in viata omul cat traieste invata,insa ceea ce nu credeam este ca in atat de [utin timp pot invata atatea,mi se pare hilar sa traiesc intr-o lume in care cu totii ne ascundem in spatele unui scut ,pe care de cele mai multe ori il folosim gresit si totusi ar trebui sa accept ca acest fenomen incepe sa devina o normalitate.Pana nu demmult a fi altfel decat esti in realitate ,cel putin asa pe fata,era doar interpretarea unui actor in fata publicului,azi suntem cu totii protagostii celui mai lung si dureros film,acela al propriului nostru destin.Desi adeseori marii actori sunt confundati cu personajele carora le-au dat viata si raman astfel in memoria eternitatii ,acestia (actorii) se pot desprinde de personaj ,noi ceilalti ne contopim in personaj ,ajugand astfel sa ne pierdem adevarata personalitate in favoarea alteia care de cele mai multe ori este total eronata si mai ales negativa.Sa fie asta unul dintre motivele pentru care pana si marii artisti prefera rolul unui personaj negativ; traim cu adevarat intr-o era in care negativitatea ne cuprinde ,unde a fi pesimist si raunchiunos este regula ,de la care exista rare exceptii ?...Am ajuns oare in punctul in care nu mai suntem interesati de adevar atata timp cat ne multumeste minciuna? Chiar conteaza mai mult cum parem in fata societatii decat cum suntem cu adevarat ...?