Intr-o zi, Petru a gasit o harta pe care era marcat drumul catre o comoara inestimabila. “Voi gasi aceasta comoara si asa, voi avea parte si de ceva aventura!” exclama el.
Si iata, ca porni la drum. Si merse, ce merse si ajunge la o padure. Acolo l-a intalnit pe Leu, pe care il intreba:” Esti suficient de puternic si curajos pentru a veni cu mine la o vanatoare de comori? Leul accepta propunerea lui Petru si il insoti pe acesta la drum.
Padurea era foarte deasa si intunecoasa, iar lui Petru i se facu frica insa, cu Leul langa el reusi sa o strabata pana la capat.
Cand cei doi ajunsese la poalele unui munte, il intalnira pe Vultur. “Ai o vedere excelenta si poti sa ne alarmezi de pericole. Nu doresti sa vii cu noi, suntem in cautarea unei comori?”, il intreaba Petru. Vulturul accepta propunerea facuta de Petru si ii insoteste pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau sa il strabata era foarte inalt si stancos. Leul aluneca, insa Petru a fost suficient de iute sa ii dea o mana de ajutor si sa il traga sus. Vulturul, cu vederea lui ascutita, era foarte atent la fiecare pas pe care il faceau cei doi tovarasi de drum.
Curand, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au intalnit-o pe Oaie. “Vei dori sa ne insotesti in cautarea unei comori si sa ne tii de cald cand ne este frig?”, o intreba Petru pe Oaie. Aceasta accepta propunerea lui Petru si astfel, pornira toti la drum. Un vant rece strabatu intreaga pajiste iar toti se ingramadira langa Oaie, ca sa le tina de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, in final, in desert unde se intalni cu Camila. “Esti numita oaia desertului” ii spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta sa strabatem intregul desert si sa ne insotesti in calatoria noastra, in cautarea comorii?”. Zis si facut. Camila accepta popunerea lui Petru si astfel ca el, Oaia si Leul se urca pe ea, iar impreuna si fericiti strabat intreg desertul cu Vulturul deasupra lor, bucurandu-se de spectacol.
Cei cinci, ajung in cele din urma, langa ocean unde o intalnesc pe Broasca Testoasa de mare. “Suntem in cautarea unei comori si ne gandeam daca ne poti ajuta sa strabatem oceanul? intreaba Petru. Broasca le raspunse afirmativ si astfel ca pornira toti la drum.
Valurile puternice aproape ca ii ineca, insa Broasca Testoasa ii indrepta cu dibacie catre tarm, unde ii astepta Bufnita.
Acesta le vorbi cu intelepciunea ei straveche, spunandu-le asa: “Felicitari, ati gasit comoara.”
“Unde este?” exclama toti surprinsi.
“Impreuna ati strabatut padurea, ati urcat muntele, ati infruntat valea, ati intampinat cu curaj desertul si ati traversat oceanul. Niciodata nu ati fi reusit unul fara celalalt.”
Toti s-au uitat unul la celalalt si au realizat ca Bufnita avea dreptate! Toti au gasit PRIETENIA!…Si, intr-adevar, au gasit cea mai de pret comoara!
Morala
Prietenia este un lucru minunat, este strans legata de “a imparti” - prietenii impart aproape totul, experientele lor, fie ca sunt bune fie ca sunt rele, bucuriile si tristetiile lor - de “altruism”- prietenii au grija unii de altii - si de “sprijin si grija“- prietenii sunt mereu impreuna atunci cand au nevoie unii de altii; suportul vine sub diferite forme, insa suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Si atunci, construirea si mentinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine rasplatite proiecte ale vietii noastre.
Un proverb japonez spune astfel: “Cand caracterul unui om nu iti este foarte clar, atunci uita-te la prietenii lui”, in timp ce in Spania, se foloseste o vorba foarte cunoscuta: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca sa iti spun cine esti”.
Cand ne uitam la intelesul amandurora se aseamana foarte mult si spun un mare adevar. Ca fiinte umane, tindem sa ne construim prietenii cu oameni ca si noi: cu o baza comuna si cu obiceiuri comune. Si atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim noua insine/insene.
sursa internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu