GANDURI ...intrebari la care -de teama unei deziluzii -nu astept raspuns

stiam ca in viata omul cat traieste invata,insa ceea ce nu credeam este ca in atat de [utin timp pot invata atatea,mi se pare hilar sa traiesc intr-o lume in care cu totii ne ascundem in spatele unui scut ,pe care de cele mai multe ori il folosim gresit si totusi ar trebui sa accept ca acest fenomen incepe sa devina o normalitate.Pana nu demmult a fi altfel decat esti in realitate ,cel putin asa pe fata,era doar interpretarea unui actor in fata publicului,azi suntem cu totii protagostii celui mai lung si dureros film,acela al propriului nostru destin.Desi adeseori marii actori sunt confundati cu personajele carora le-au dat viata si raman astfel in memoria eternitatii ,acestia (actorii) se pot desprinde de personaj ,noi ceilalti ne contopim in personaj ,ajugand astfel sa ne pierdem adevarata personalitate in favoarea alteia care de cele mai multe ori este total eronata si mai ales negativa.Sa fie asta unul dintre motivele pentru care pana si marii artisti prefera rolul unui personaj negativ; traim cu adevarat intr-o era in care negativitatea ne cuprinde ,unde a fi pesimist si raunchiunos este regula ,de la care exista rare exceptii ?...Am ajuns oare in punctul in care nu mai suntem interesati de adevar atata timp cat ne multumeste minciuna? Chiar conteaza mai mult cum parem in fata societatii decat cum suntem cu adevarat ...?