La 15 ianuarie 2009 se implinesc 159 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu.
Era al saptelea copil, din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Tatal, Gheorghe Eminovici, provenea din razeşii din satul Calinesti, judeţul Suceava. Mama, Raluca, era fiica stolnicului Iurascu din Joldesti. In 1841, tatal primeste de la Mihail Sturza, domnitorul Moldovei, rangul de căminar. In 1849 cumpara jumatate din mosia Ipoteşti, unde se naste Mihai. Casa parinteasca avea livada şi tei imensi. In copilarie, colinda padurile cu o carte in mana:
"Fiind baiet, paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor"
Din clasa a III-a primara urmează şcoala la Cernauti, unde il are ca profesor şi pe Aron Pumnul, un mare patriot, pe care Eminescu l-a admirat in mod deosebit. In 1869 tatal sau il trimite la Viena, la Universitate, unde studiaza cursuri de filozofie, istorie, drept, economie politica, anatomie. Din perioada studenţiei vieneze datează prietenia poetului cu ardeleanul Ioan Slavici, prietenie datorată preocupărilor literare comune şi implicării celor doi în activităţile desfăşurate de societăţile studenţilor.
In primavara anului 1872, aflată la Viena pentru o perioadă mai lungă de timp, Veronica Micle îl cunoaşte pe Eminescu în cercul studenţilor români. Societatea Junimea hotărăşte acordarea unei subvenţii lui Mihai Eminescu pentru a-şi continua studiile la Berlin. Sosit la Berlin din luna octombrie 1872, Eminescu se înscrie ca student la Universitatea din Berlin, Facultatea de Filozofie. Frecventează cursuri de filozofie, filozofia ştiinţei şi de istoria antică. Urmeaza printe altele cursurile lui Duhring (Logica si principiile filozofiei), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius (Monumentele Egiptului).
In 1874 Eminescu este numit director al Bibliotecii Universităţii din Iaşi; depune jurământul în aula Universităţii, în faţa rectorului Ştefan Micle. Participă la şedinţele Junimii ieşene, unde îşi citeşte creaţiile literare. In 1875 Titu Maiorescu il numeste revizor scolar pe judetele Vaslui si Iasi.
Intra in gazetarie la "Curierul de Iasi" pe carel numea "foaia vitelor de pripas". In octombrie 1877 este chemat la "Timpul" in Bucuresti. Munca in redacţie este istovitoare. Activitatea literara a lui Eminescu se intinde pe mai mult de zece ani. Se stinge in zorii zilei de 15 iunie 1889. Este ingropat la cimitirul Bellu.
Eminescu nu este un "meteor iesit din neant ca un miracol fara nici o legatura cu trecutul. Eminescu este cel mai tradiţional poet, absorbind toate elementele, şi cele mai marunte ale literaturii antecedente.",spunea George Calinescu.
Poezia eminesciană
Geniul sau poetic atinge numeroase domenii, de la poezia inspirata din folclor, din istorie, pâna la capodopera sa "Luceafarul", semnul fumdamental lasat noua. Cand spunem poetul Eminescu, prima poezie care ne vine in minte este "Luceafarul".
Nouazeci si patru de strofe a caror "unitate se infaptuieste muzical". Mitul este simplificat si redus la o antiteza morala. Catalina sta la indoiala ,ea trebuie sa aleaga intre geniu si sluga,alegand la sfarsit sluga. Finalul este magistral:
"Traind în cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."
Eminescu este un poet universal. Izolarea sa e conditia geniului singur printre oamenii obisnuiti. Geniile sunt solitare, nu pot trai intr-un spatiu stramt, de unde vastitatea cadrului romantic in intindere si inaltime. "Poezia cu genii este intotdeauna si o poezie cosmica" spunea George Calinescu.
Poetul a scris in stil folcloric adevarate capodopere:
"Mai am un singur dor,
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape
Pe ntinsele ape
Sa am un cer senin"
Folclorul lui Eminescu este "o complexa imbinare de mitologie populara si filozofie intr-o forma care pare lineara, dar care e de o savanta impletitura" spunea Calinescu. Poetul scrie poezii populare şi cu idei culte.
"Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei."
Asa incepe poezia "Venere si Madonă", scrisa in 1870. Eminescu a fost un maestru neegalat al poeziei, si a dovedit o sensibilitate si o profunzime deosebita la poeziile de dragoste. Printe celebrele sale poezii amintim:
De cate ori iubito?, Dorinta, Venere si Madona, Craiasa din povesti, De ce nu-mi vii, Departe sunt de tine, Fat Frumos din tei, Floare albastra, Inger de paza, Iubind in taina, Luceafarul, O, ramai, Pe langa plopii fara sot, Sara pe deal
Veronica Cîmpeanu, căsătorită din 1864 cu profesorul universitar Ştefan Micle, a insemnat pentru Eminescu marea dragoste. Veronica îl cunoaşte pe Eminescu în 1872 la Viena. O dată cu stabilirea poetului la Iaşi, între cei doi se naşte o afecţiune profundă, care le va marca amândurora existenţa. S-au nascut in 1850 si s-au stins din viata in acelaşi an, 1889. Suferinţa din dragoste a prilejuit scrierea unora dintre cele mai sensibile poezii.
"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ţi-l leaga,
Incât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta intreagă."
Celebre sunt si poeziile "Epigonii", "Glossa", "Scrisoarea a III a".
Opera sa este impresionanta prin intindere si profunzime. Poetul Mihai Eminescu apartine romanilor. A fost denumit poet national si universal, scriitorul total al literaturii românesti, poetul nepereche, geniul tutelar al culturii neamului, fauritorul limbii literare, Luceafarul culturii românesti. El spunea "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar".
Eminescu, un mare patriot
Publicistica lui Eminescu la "Timpul" este orientata spre viitorul poporului roman. Poetul oferea contemporanilor sai "icoane noi " şi "icoane vechi " prin care exemplifica mersul societatii romanesti. El evoca in "icoane vechi" numai perioadele de stabilitate şi progres in toate domeniile. Se declară categoric pentru ieşirea României din stadiul de ţara agrara şi pentru transformarea ei in ţara industrială.
Militeaza pentru ocuparea funcţiilor din cadrul institutiilor statului de catre oameni cu pregatire, devotati tarii si cinstiti. Concepţia sa privind natura statului, rolul capului statului si al organismelor statului este exprimata inca din primele articole publicate in "Federaţiunea" în 1870.
"Viitorul poporului nostru poate fi asigurat numai in functie de apararea si dezvoltarea " susţine cu convingere poetul.
Eminescu si-a pus intreaga sa activitate de ziarist in slujba dreptului la existenta naţionala a poporului roman.
Poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie ?" exprimă patriotismul sau:
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu 'n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc."
Publicistica eminesciana
Eminescu isi incepe activitatea la cotidianul bucurestean "Timpul" la inceputul lui noiembrie 1877 si o incheie in iunie 1883. Poetul este chemat de la Iasi de Ion Slavici (care raspundea de partea literara si de politica externa a aziarului). Intr-o perioada critica pentru «Timpul». Razboiul din Balcani se incheiase si se impunea discutarea cu mare prudenţa a problemelor politice.
Slavici initiaza o campanie de presa,care este inaugurata de Eminescu cu articolul "Dorobanţii". In campanie nu sunt crutaţi nici liberalii dar nici conservatorii sau proprietarii ziarului, ceea ce a dus la dese conflicte intre poet si conducerea cotidianului. Cucerirea independentei tarii deschide noi perspective. Partidele politice isi elaboreaza noi programme de activitate. Eminescu este numit in februaire 1880 redactorsef si incepe sa dea orientarea politica a ziarului.
Publica o serie de articole "Studii asupra situatiei", majoritatea ca al doilea editorial. Se axeaza mai ales pe viata politica interna. Este o perioada de maxima intensitate in activitatea sa. Consolidarea pozitiei partidului liberal determina gruparea junimista din partidul conservator sa se orienteze spre liberali. Ca urmare Eminescu lasa conducerea «Timpului» lui G.Pancescu in decembrie 1881. Poetul ramane prim redactor pentru partea politica. Publica trei articole pe saptamana si urmareste presa straina, in special cea germana. Activitatea sa publicistică nu mai este la fel de intensa. Trece pe planul al doilea. In acesata periada definitiveaza "Luceafarul". Orientarea politica a "Timpului" incepând din ianuarie 1883 determină scăderea interesului lui Eminescu pentru ziar.
Si-a incepul publicistica politica cu o polemica cu presa din Imperiul austro-ungar in sprijinul revendicărilor românilor de sub stăpânirea acestora si o incheiela "Timpul" tot cu o polemica, cu aceeaşi presa din Imperiul austro-ungar, in care condamna asuprirea naţionala şi practicile demagogice din viaţa politică. Poetul isi reia activitatea publicistica in noiembrie 1888 prin colaborarea la "Romanialibera". Pledeaza in articolele sale pentru schimbarea "relatiilor" de munca pentru a veni in sprijinul "celor nemultumiti"». De la "Romania libera" trece la "Fantana Blanduziei" la care colaboreaza in decembrie 1888 si in ianuarie 1889. Militeaza pentru ridicarea "starii igienice si materiale a cultivatorilor".
