NUMAI TU INTELEGI


cuvintele mele
numai tu le înţelegi
numai tu mai trăieşti în ele

fiindcă numai tu ai înţeles
cum să fii una cu tăcerea mea
cum să-mi trăieşti adâncul

doar tu ai închis ochii
şi ai dat mâna cu acest adânc
ca şi cum ai fi mirosit flori

ceilalţi sunt spectatori
sunt nori în faţa cuvintelor
care nu le spun nimic

dar cu tine vorbesc
chiar şi cu mâinile tăcerii
chiar şi cu ochii tăcerii
pentru că tu vezi
da, tu vezi

Când ai nevoie de dragoste




când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sã scapi de singurãtate.
când esti nefericit nu are sens sã o spui.

când vrei sã strãngi în brate nu ai pe cine.
când vrei sã dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pãmânt cine se intereseazã de tine?
cui îi pasã? cui o sã-i pese vreodatã?

fii tu lângã mine, gândeste-te la mine.
poartã-te tandru cu mine, nu mã chinui, nu mã face gelos,
nu mã pãrãsi, cãci n-as mai suporta încã o rupturã.
fii lângã mine, tine cu mine.

întelege-ma iubeste-mã, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanentã.
hai sã uitãm regula jocului, sã nu mai stim ca sexul e o junglã.
sã ne atasãm, sã ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sã iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

mircea cartarescu

Despre Fericire


de prin lumea epistolara virtuala
no comments

Nu-i dificil sa faci fericita o femeie. Un barbat trebuie sa fie DOAR:
1. un bun prieten
2. partener
3. iubit
4. ca un frate
5. ca un tata
6. ca un sef
7. un electrician
8. un tapiter
9. un mecanic
10. decorator
11. stilist
12. sexolog
13. psiholog
14. exterminator de gongi
15. un bun ascultator
16. organizator
17. foarte curat
18. simpatetic
19. atletic
20. cald
21. atent
22. galant
23. inteligent
24. simpatic
25. creativ
26.tandru
27. puternic
28. intelegator
29. tolerant
30. prudent
31. ambitios
32. capabil
33. curajos
34. determinat
35. sincer
36. pasional

Fara a uita sa :

37. faca complimente
38. iubeasca shoppingul
39. fie onest
40. foarte bogat
41. relaxant
42. fildel

si deasemenea :

43. sa acorde femeii multa atentie
44.. sa-i acorde mult timp
45. sa-i acorde libertate, niciodata sa nu se ingrijoreze unde merge

si FOARTE IMPORTANT:

46. niciodata sa nu uite:
* zile de nastere
* aniversari
* evenimente organizate de ea


cum sa faci un barbat fericit:

1. dezbraca-te
2. da-i mancare

DORINTA

As vrea sa am o camera zugravita cu vise si ziare, pereti sa aiba culori inexistente. In mijloc o masa din lemn alaturi de un pahar cu iluzii, lampa – culoare alba – sa fie un glob de discoteca din care sa ploua stropi calzi, sa am un covor pe care sa stau care sa fie plini de amintiri, astfel incat de fiecare data cand il voi atinge sa ma duca in locuri frumoase unde am mai fost….un fel de….masina a timpului, si cam atat. A! Da! Si pe perete sa se afle o poza in forma de dreptunghi, aflata intr-o rama acoperita cu....var.

Povestea Dragostei

m-am gandit de mult sa scriu despre dragoste intr-o forma pura si simpla ,cu obiectivitate si inocenta ,incepeam mereu folosind cuvinte marete,frumoase ,dar renuntam usor... nu puteam contura in randurile mele o perfectiune pe care nu am intalnit-o si pe care probabil,nicicand,nu o voi intalnii...am iubit de 2 ori in viata mea ce cuprinde 20 de primaveri,si de fiecare data m-am indragostit primavara,abia acum 2 minute mi-am amintit de cea de-a doua iubire,poate cea mai profunda si naiva,si de ce sa fiu negativista ca de obicei si sa nu las loc unei indoieli,probabil mi-ar fi fost mult impartasita daca eram suficient de tare incat sa o accept in viata mea...dar timpul a trecut si nu se va mai intoarce si nu-si au loc regretele...revenind la dragoste si la neputinta mea de a scrie despre dragoste uitati ce am gasit intamplator navigand pe internet...



Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

sursa:internet

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri

Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamnă,

Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcii dimineţi;

Chiar moartea însăşi e-o părere

Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare

Ăst adevăr îl înţeleg,

Că sprijină vecia-ntreagă-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acestase cufunde în trecut.

Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut.

u mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi,

Având cu toate astea-n faţă

De-a purure ziua de azi.P

riveliştile sclipitoare,

Ce-n repezi şiruri se diştern,

Repaosă nestrămutate

Sub raza gândului etern.

M.EMINESCU

TREBUIE vs. VREAU

Mereu mi-a fost mai drag cuvântul vreau decât cuvântul trebuie. Unul este exprimarea dorinţei şi celălalt al nevoii, al datoriei.
Trebuie pune capăt libertăţii: trebuie să plec, trebuie să închid, trebuie să încetez ce-mi place şi să mă apuc de ceea ce este serios. Trebuie nu suportă amânare.
Totuşi…. Vreau la mare! Vreau îngheţată! Vreau timp liber, vreau nebunie!
Când vreau, nu doresc pentru că este ceva primordial ci pentru că ceva din mine cere. Am fi probabil atât de iresponsabili dacă l-am lăsa numai pe vreau să decidă ce este de făcut! Totodată, dacă l-am lăsa numai pe trebuie să vorbească probabil că am deveni mult prea serioşi sărind peste minunile frumoase ale vieţii.
Lupta are loc între prezent şi viitor. Să mă consider fericită când i-am împăcat pe Trebuie şi pe Vreau? Un singur nu îi anulează pe amândoi dacă le stă în faţă!

(sursa internet)

parerea mea despre aparente..prima impresie..si faptul ca avem sau nu dreptul sa-i judecam pe altii

eu una ma bazez pe prima mea impresie.de obicei e una corecta.da.aparentele..uneori inseala.dar pana ajungi sa cunosti persoana (daca iti permite) ramai cu impresia data de ambalaj.asta daca nu te numeri prin categoria celor mai atenti la detalii minuscule care contrazic aspectul general.stii..tocmai mi-a venit in minte fraza asta..''ce drept ai tu sa ma judeci..?ce..ai mancat cu mine din aceeasi farfurie?''judecam.e adevarat.uneori avem dreptul..alteori nu.in cazul in care se intampla sa judecam..cred ca ar trebui sa stam stramb..poate vom gandi mai drept.:).................dupa cum am mai spus..eu ma bazez pe prima mea impresie pt ca de obicei e corecta.si da..pe aspectul exterior..dar nu in mod special pe haine..bijuterii sau chestii asemanatoare.ma intereseaza privirea..mimica fetei..gesturile..atitudinea..tonalitatea vocii..reactia intr-o anumita situatie..etc.nu ma intereseaza cati bani ai..dar m-ar putea interesa daca ai putea fi un interlocutor placut si antrenant.asa ca..caut indicii.si nu.nu intru cu bocancii in viata altcuiva..ci doar sunt un bun observator..................uneori sunt informatii utile..care te pot feri de suturi gratuite in partea dorsala.ce aflu..pastrez pt mine.

Povestea unei vieti,oricare ar fi ea...

Fericirea e conditionata de modul cum intelegem lumea. Probabil ca la sfarsit sunt doua categorii de oameni:

invingatori si invinsi. Jacques Salome spunea: daca m-as asculta, m-as intelege! Daca as privi acum inspre mi

ne, as vedea..Mi-e frica sa las oamenii sa se apropie de mine. Pentru ca devin atat de dependenta de ei, incat atunci cand ma parasesc sufar cumplit. Exista oare o categorie de oameni care alearga dupa durere?! Imi amintesc ca in urma cu cateva luni, cand am realizat ca cel pe care il iubisem devenise un strain, plangeam nu pentru ca se termina ceva ce fusese, ci pentru ca eu nu mai iubeam.. Nu mai contau noptile in care tanjisem dupa el, in care visasem, in care sperasem.. conta faptul ca nu-mi mai apartinea nimeni.. Crezi ca tu stii ceva despre ce simt eu?Nu ma consider nici slaba, nici inadaptata. Ba chiar cred ca oamenii ma percep ca o persoana puternica. Dar poate e doar o masca. Nu cred in femei puternice. Cred in posibilitatea realizarii profesionale, a cresterii frumos a copiiilor, dar nu cred ca o femeie nu are momente in care uita de tot ce o inconjoara si seara in bratele sotului/amantului/iubitului nu accepta sa ii fie descoperita o alta fata.Nu m-a intrebat nimeni niciodata daca sunt fericita si am refuzat sa pun si eu aceasta intrebare. Mi-ar placea atat de mult ca lumea sa nu mai fie atat de individualista. Nu visez ca maine ar putea fi toti altruisti, nu, asta ar fi o utopie. Dar cum poti fi atat de indiferent incat sa nu intinzi o mana celui cazut sau un umar celui suferind?Viata e o lupta. Pe care trebuie sa o castig.

Ultima scrisoare catre tine




Te caut.Sau mai bine spus,te cautam. Te cautam in firele de nisip spulberate de vant. Te cautam in lumina soarelui de aprilie, in scoicile adause de apa la tarm,in luciul infinit al liniei orizontului.Te-am cautat chiar si in tipatul unui pescarus ratacit, dar nu te-am gasit.Stiam ca esti aproape si,totusi nu te-am gasit.Am obosit.Am obosit sa-ti adulmec urmele in iarba frageda. Am obosit sa mangai fiecare camp de flori sperand sa te gasesc. Am obosit sa astept sa apari din scoarta vreunui stejar batran, sa te strig in vazduh ascultand in zadar ecoul vocii mele.



Am obosit sa sper si sa cred.Am uitat.Am uitat sa impletesc spice de grau din surasurile noastre. Am uitat sa-ti zambesc in fiecare gand. Am uitat sa tresalt cand iti rostesc numele, am uitat sa ma infior cand iti simt adierea,sa regret fiecare minut petrecut impreuna, la gandul ca mi-a mai ramas tot mai putin alaturi de tine.Uitasem chiar si ca...tu ai vrut sa pleci.Acum, am uitat... sa te iubesc!


_inspirat_

Ploaie în luna lui Marte


Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Florile au un limbaj aparte. Cat de incantator ar putea sa vorbeasca un tanar iubitei sale fara sa foloseasca cuvintele! Cat de delicat poate aceasta
sa-i raspunda prin "vorbe parfumate"! Calea cea mai usoara prin care poti sa-ti exprimi sentimentele si ceea ce gandesti este cea a inmanarii unui buchet de flori persoanei iubite.
Miturile, povestile biblice, fabulele, toate au incercat sa elucideze misterul
semnificatiei florilor. In anii 1700, Charles al II-lea al Suediei a introdus un nou limbaj in Europa, in momentul in care a adus din Persia asa numita "arta a limbajului florilor". In secolul urmator s-au publicat prelegeri intregi pe aceasta tema, secretul fiind dezvaluit tuturor.



O intrega conversatie poate sa aiba loc intr-un simplu buchet de flori. Vor fi voci insa, care pot sa spuna ca astazi, cand informatia se poate transmite cu viteza gandului, dintr-o parte in alta a globului, cand exista E-mailul, toate acestea si-au pierdut din sens. Dar oricat de mult ar evolua omenirea si oricat de multe alte mijloace de comunicare vor aparea, florile vor fi mereu mesagerul dragostei iar semnificatia lor va continua sa fie importanta pentru noi.
Deci, daca doresti sa-i faci iubitului cunoscuta dragostea pe care i-o porti, ziua de 14 februarie iti da posibilitatea asta. Trimite-i flori si va sti! Florile sunt mult mai subtile decat un simplu E-mail si spun mai multe lucruri decat ti-ai imagina vreodata.
Iata cateva dintre semnificatiile atribuite acestora:
Urmatoarele semnificatii le-am gasit pe mai multe site-uri , dar nici macar unul nu arata si o poza la fiecare floare.

Albastrea : delicatete


Anemona: anticipare, slabiciune


Begonie: ganduri negre


Boboci de trandafir: iubire si puritate


Brad: timp


Cactus: suferinta


Cala: frumusete magnifica, mandrie


Camelii albe: esti adorabila


Camelii rosii: esti in inima mea


Camelii roz: dor


Campanula: magie


Caprifoi: prietenie


Cimbru: curaj, energie


Ciubotica cucului: frumusete tanara


Condurul doamnei: am incredere in dragostea mea


Coroana imperiala: persecutie


Crin alb: puritate


Crin de apa: puritatea inimii


Crin galben: falsitate


Crizantema: optimism, bucurie


Crizantema alba: adevar


Crizantema galbena: ofensa


Crizantema rosie: te iubesc


Dafin: coroana poetilor


Degetel rosu: nesinceritate


Feriga: sinceritate


Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva


Galbenea: fericire


Garoafa alba: dulcete si iubire, dragoste pura


Garoafa galbena: m-ai dezamagit


Garoafa rosie: inima mea este asemenea unei torte


Garoafa roz: nu te voi uita nicodata


Garofita: vitejie


Gentiana: puritate


Ghinda: simbolul nordic al vietii si al nemuririi


Ghiocel: prieten la nevoie


Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate


Iasomie: abundenta de dragoste


Iedera: incredere


Imortele: dragoste eterna


Iris: mesaj


Lalea: simbolul dragostei


Laur: faima


Levantica: puritate, tacere


Liliac alb: tinerete, inocenta


Liliac rosu: primele emotii ale dragostei


Lotus: iertare, dragoste instrainata


Mac: uitare


Maghiran: dragoste, fericire


Magnolie: nobilitate


Margareta alba: inocenta


Margareta rosie: frumusete


Maslin: pace


Mirt: dragoste impartasita


Muscata: gentilitate


Nalba: ambitie


Narcisa: vanitate


Narcisa galbena: dragoste neimpartasita


Nemtisor: lumina, veselie


Nu- ma-uita: dragoste adevarata, prietenie si fideliate


Orhidee: frumusete


Panseluta: simbolul iubitului, al amintirilor


Papadie: simbolul soarelui, al cochetariei


Paralute: fidelitate si inocenta, simplitate


Portocal: casatorie


Rozmarin: amintire


Salcam: dragoste tainica


Salvie: fericire


Soc: tradare


Trandafir: dragoste


Trandafir alb: sunt demn de dragostea ta


Trandafir galben: gelozie


Trandafir rosu: pasiune


Trandafir roz: placere si suferinta


Trifoi: loialitate


Trifoi cu patru foi: noroc


Urzica: calomnie, defaimare


Violeta: modestie


Violete albastre: incredere


Zambila: durere


Zambila alba: sunt mandru de tine


Zambila albastra: continuitate a sentimentelor


Zambila Rosie: imi pare rau


Zambila roz: joaca



(internet)

Tradare...Urasc tradarea!Si sunt inconjurata de ea!

Cat as vrea sa ma ridic undeva unde sa ma vada toata lumea si...si sa urlu!Sa urlu din toata puterile...pana la ultima suflare!Pana nu voi mai avea oxigen in plamani...pana voi simti ca nu mai pot!Si sa ma vada toti!Toti cei care m-au tradat...adik toti cei care ma inconjoara.Caci toti m-au tradat.Sa-mi vada durerea,sa vada cat am suferit,si sufar.Cum incerc sa ma obisnuiesc cu idee k niciodata nu voi avea prieteni adevarati,k mereu voi ramane singura.Si cand te gandesti k pana acum...am avut prieteni pe care am putut sa ma bazez.
Poate k si atunci se prefaceau...dar le iesea extrem de bine.Dar acum,parca au vorbit toti intre ei,pentru a ma...trada.Pentru a ma lasa,a ma parasi.
Doamne,nici nu va inchipuiti cat de greu e sa stii k poti fi mintit in orice clipa.K persoana care pare dragutza acum,care vorbeste,si pare k te intelege k vrea sa te ajute...merge apoi si zice la toata lumea ceea ce tu i-ai incredintat,te barfeste...pe scurt te tradeaza.Iar tu credeai k iti este prieten.
Mi se rupe sufletul,cand ma gandesc k tot ceam pus in toate blestematele astea relatii de prietenie sa dus pe apa sambetei.
Toti s-au intors impotriva mea...Chiar dak nu de tot,oricum no sa mai pot avea incredere in nimeni.Niciodata nu stiu dak cel ce vb cu mine e sincer sau nu...Si mi-am promis de atatea ori sa nu mai fiu naiva!
Cele mai bune prietene ale mele imi sunt acum pur si simplu prietene...Si cat doare!Simt un gol imens in inima...am realizat k defapt nu am chiar atat de multe persoane de partea mea pe cat crezusem.K de fapt nu am pe nimeni cu adevarat de partea mea.Si doare.Dar am promis k nimeni nu-mi va vedea lacrimile.Defapt am promis k nu voi mai plange in viata mea...dar nu este posibil...asa k cel putin pernuta mea e singura care va sti vreodata cate lacrimi voi varsa.Nici macar mama nu vreau sa vada ca am plans vreodata...caci si ea ma mintit,si ma minte in continuare si crede k nu m-am prins.
Dar merg mai departe,mereu cu capul sus,ca si cum nimic nu se intampla,si raman dragutza cu toti tradatorii.

Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa multumesc vietii ca m-am putut trezii la realitate ,ca m-am calit si ca,am ajuns la performanta de a putea afirma ca azi nu ma pot mintii decat aceia pe care eu insumi ii las sa ma minta.

Iubesc iubirea

Câtă dreptate ai,

Doamne!,

"Iubesc iubirea"

şi-am invătat s-o găsesc,

în fiecare clipă...

în fiecare cuvânt...

în fiecare gest.

E ca un drog

cu care mă hrănesc,

e puterea ce mişcă întreg universul,

...din noi!

Nervi de primavara

Primavara...

O pictura parfumata cu vibrari de violet.

In vitrine, versuri de un nou poet,

In oras, suspina un vals de fanfara.

O lunga primavara de visuri si pareri ...

O lunga desertare zvoneste imprejur,

E clar si numai soare.

La geamul unei fabrici o pala lucratoare

Arunca o privire in zarea de azur.

O noua primavara pe vechile dureri ...

Apar din nou taranii pe haul de campie,

In infinit pamantul se simte tresaltand :

Vor fi acum de toate cum este orisicand,

Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O, cand va fi un cantec de alte primaveri ? ! ...

George Bacovia

Alinare

M-am plictisit de tot,
M-am plictisit chiar si de tine.
Chiar daca incerc, nu mai pot...
M-am plictisit chiar si de mine.

Lumina noptii care curge
Din templul cel intunecat,
Intunericul zilei merge
Spre fapte ce s-au incheiat.

Oamenii sunt niste vrabii aruncate,
Ce zboara prin tufisul vietii,
Ca doua naluci scuturate
Si ajung iubitii tineretii.

Intunericul noptii se opreste
Din cantecul cel minunat
Si parca iti sopteste
Ca totul s-a terminat.

M-am plictisit de tot,
M-am plictisit chiar si de tine.
Chiar daca incerc, nu mai pot...
M-am plictisit chiar si de mine.
(sursa:internet)

1 MINUT

 















Se spune ca iti ia un minut sa afli ca o persoana e speciala
1 ora pentru a o judeca
1 zi pentru a o iubi sau adora
Dar iti ia o viata intreaga pentru a uita
Trimite aceasta povestioara la toate persoanele pe care nu vrei sa le uiti niciodata si nu uita sa-l trimiti persoanei de la care l-ai primit.
Un mic mesaj ca o persoana nu te-a uitat
Ma gandesc la tine !

Probabil e clipa când,
porumbeii albi refuză să zboare,
Visele se topesc deşarte în inelele lor,
Călătoare.

Voi bea în fiecare zi tinctura de încredere-
o linguriţă la o cană de lacrimi,
(nu doare)
Desigur, cu 15 minute înainte de masă...
Aceeaşi masă de scris poeme,
Înfiebântată la soare.

Descântece de care ne vom dezice mereu,
cu ardoare,
Până când, orbi, vom afla zenitul
În oricare floare.

Şi, mai ştii?!
În deşert căzuse zăpadă,
Creioane colorate cândva,
Un ciobănaş aşternând o poveste,
Clipea.

 


Vremuri de tristă amintire

În faţa blocului câţiva vecini stau de vorbă, depănând amintiri.

Brebenel : Hai, bună ziua !
Costică : Bună ...
Bişboacă : Ziua !
Brebenel : Da’ ce veseli sunteţi !
Chirvase : Eeee !
Grigore : De unde vii vecine ?
Brebenel : De la piaţă.
Costică : Da’ ce ai făcut la piaţă, vecine ?
Brebenel : Eee, m-am plimbat puţin, am admirat peisajul.
Ciripoi : Peisaj la piaţă, vecine, ce peisaj ?
Bişboacă : Noroiu’ … poate !
Grigore : Sau gunoiu’ … poate !
Brebenel : Nu, dom’le, am admirat galantarele cu şuncă de Praga, cu salam de Sibiu.
Ciripoi : Îuu … păi vecine, ai fost la piaţă sau în excursie ?
Chirvase : Da’ bani … de unde ai vecine, că ştiam că ajutoru’ de şomaj s-a terminat, ă ?
Brebenel : N-auzi, n-am luat nimic, am admirat doar …
Costică : A admirat Praga, ha, ha, ha !
Brebenel : Ce Pragă, băi, numai cu miştouu. Păi ce, mai e ca înainte când mă duceam la piaţă să cumpăr. Atunci nu ne plăcea : ,, Ce ai luat vecine ? Nişte salam cu soia şi nişte tacâmuri.” E, nu erau bune, acum sunteţi liberi ... să mâncaţi nimic.
Bişboacă : E uite vezi, numai e ca înainte când mergeam la piaţă să cumpărăm acu’ mergem la piaţă să ne plimbăm.
Chirvase : Da, ce rău era atunci, trebuia să umbli prin piaţă să alegi marfa …
Costică : Să umbli să vezi care legume sunt mai proaspete …
Grigore : Să dai bani …
Ciripoi : Şi să cari ca măgaru’, de mi se lungeau mâinile până acasă.
Costică : Da, şi mie mi se înroşeau palmele de la sacoşe.
Chirvase : Ai, vecine, cu piaţa matale, că ne-ai adus aminte de cât era de rău atunci.
Brebenel : Da’ ce vecine, tu nu te duci la piaţă ?
Chirvase : Nu, nu mă duc.
Brebenel : De ce ?
Chirvase : Stau prost cu tensiunea şi mi-a interzis doctoru’ !
Costică : Cum, vecine, ţi-a interzis doctoru’ să mergi la piaţă ?
Chirvase : Da !
Costică : Păi, e sănătos să mergi pe jos.
Ciripoi : Da, da’ nu cu burta goală.
Chirvase : Da, măi vecine, a zis că dacă văd ce e acolo, îmi creşte tensiunea şi pot să mor.
Costică : Aoleo ! Da’ ce-i acolo ?
Chirvase : Mâncare, vecine, mâncare !
Brebenel : Ai, dom’le, mai lasă-mă, eu am fost să mă plimb şi să-mi mai aduc aminte cum mâncam cârnaţi, salam …
Ciripoi : Iar ţi-ai amintit vecine ?
Costică : Păi, da, că şi eu mereu îmi amintesc, o fasole cu ciolan …
Grigore : Numai e ciolan, gata !
Bişboacă : Cum numai e ciolan, s-a terminat, cine l-a luat pe tot ?
Ciripoi : Cum cine ?! … Politicienii !
Bişboacă : Da, cum mâncam noi.
Chirvase : Da, şi salam şi cârnaţi şi fasole …
Grigore : Ai, măi vecine, că-mi vine să şi plâng, auzi !
Ciripoi : Vă mai aduceţi aminte cum sfâriau cârnaţii în tigaie ?
Brebenel : Eu n-am mai scos tigaia din cămară de câţiva ani buni.
Grigore : Da, şi ce miros !
Brebenel : Eu la mirosuri stau bine.
Bişboacă : Cum stai bine, n-ai zis că tigaia, nimic ?!
Brebenel : Da, mă duc ... loc de mine ştiut ... la gard la vila unui politician, nu spun ce partid ...
Grigore : Păi, nici n-are importanţă !
Brebenel : Aşa, şi când trage ăsta chiolhanuri, ce mirosuri vin.
Costică : Da, şi eu îmi aduc aminte, da … mâncare, nunţi, botezuri, mâncare, da …
Bişboacă : Ce, vecine, ţi-aduci aminte, nunţi ! Ce, în ziua de azi numai sunt nunţi ?
Costică : Ba da, vecine, am fost eu acum o lună la un văr la nuntă. Da, ne-a dat un pahar cu apă rece, da’ era rece şi două mere pădureţe.
Ciripoi : V-a dat şi mere, păi a dat masă nu glumă.
Costică : Păi da, aşa da masă.
Brebenel : Nu ca înainte, odată am mâncat salam cu soia şi tacâmuri până mi-sa făcut rău.
Costică : Păi, nu ţi-sa făcut rău şi săptămâna trecută când te-am dus eu la policlinică ?
Brebenel : A, ba da, da’ săptămâna trecută mi-sa făcut rău că ... n-am mâncat.
Bişboacă : Da, păi e cu totu’ altceva, aşa da.
Ciripoi : Era rău înainte, ce să mai vorbim, vă mai aduceţi aminte cum opreau căldura, lumina ?
Grigore : Da, îmi aduc aminte, ce rău era să-ţi oprească căldura şi lumina.
Bişboacă : E, acum, eu am rezolvat-o. Numai poate să-mi oprească nimeni nici căldura, nici lumina.
Costică : Ai lasă-mă, şi cum ai făcut, vecine, ai vreun dispozitiv modern, ceva e scump ?
Bişboacă : N-am nici un dispozitiv !
Brebenel : Da’ ce-ai făcut ?
Bişboacă : M-am debranşat ! ... Spuneţi-mi voi mie cum să-mi mai oprească ăştia căldura
când eu sunt debranşat, şi să vrea şi nu pot să-mi oprească căldura, acum e mai bine numai e ca-nainte.
Grigore : Aşa-i, are dreptate, dacă-i debranşat n-are cum să-i mai oprească căldura.
Ciripoi : Ce timpuri am trăit, auzi, când îţi oprea căldura, când îţi oprea lumina.
Chirvase : Păi da, ce era la mine în casă discotecă, când oprea lumina, când o aprindea, da’ acu’ gata şi eu am rezolvat-o, m-am debranşat de la lumină şi acu’ pot ăia să se joace la întrerupătoare cît vor, pe mine nu mă mai doare capu’, sunt debranşat.
Costică : Păi, da !
Ciripoi : Mai ţineţi minte în iarna aia când m-am inundat, ce-am păţit, cu covoarele p-afară, iarna, îngheţau, nu se uscau.
Brebenel : A fost rău tare cum să nu-mi aduc aminte.
Ciripoi : E, acu’ şi dacă vreau să mă inund n-am cum, gata am rezolvat-o, m-am debranşat, nu mă mai doare capu’, şi nici ăştia n-au cum să-mi oprească apa când vor ei că eu sunt debranşat.
Brebenel : Păi, da !
Costică : Altă viaţă, dom’le, te debranşezi, e altă viaţă !
Brebenel : Păi da, şi cu maşina. Aveam maşină, mereu benzină, mereu piese, mereu la service, mereu probleme, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte.
Grigore : Păi, eu eram mereu murdar de ulei, cum intram în casă scandal cu nevastă-mea.
Bişboacă : Eu am scăpat de probleme.
Chirvase : Cum, vecine ?
Bişboacă : Am vândut-o !
Costică : Ai vândut-o, înseamnă că ai bani.
Ciripoi : E, vecine, ce-ai făcut cu banii ?
Bişboacă : Am plătit impozitu’ la maşină.
Grigore : Şi restu’ ?
Bişboacă : Restu’ îl plătesc la trimestru’ următor.
Chirvase : Aaa, da !
Brebenel : Şi vă mai aduceţi aminte ce probleme aveam când plecam în concediu, luam nevasta, copilu’ şi valiza, ajungeam la hotel, şi camera reţinută de la întreprindere era ocupată, trebuia să dai o atenţie, o ciocolată, o pachet de ţigări ...
Ciripoi : Un !
Brebenel : Un ce ?
Bişboacă : Un pachet de ţigări !
Brebenel : Mă rog ... ca să-ţi dea altă cameră. Păi, era frumos, vă întreb, era frumos ?
Grigore : Nu, nu era frumos.
Brebenel : Numai ca să te enerveze, aşa.
Costică : Da, păi, din cauza asta eu numai plec nicăieri d-acasă. Uite aşa, ies în faţa blocului şi stau aşa aici cu vecinii mei de vorbă. Sunt debranşat, nu mă mai duc nicăieri, nu mă mai supără nimeni, nu ca-nainte.
Bişboacă : Aşa e, acu’ suntem liniştiţi, nu ca pe vremurile alea.
Grigore : Da, dom’le, ce vremuri de tristă amintire !

(sursa_ Roland Florin Voinescu _)

DESPRE  DUREREA SUFLETULUI

Pentru a putea vorbi despre durerea sufletului ar trebui ca înainte de toate să stabilesc ce este aceasta. Prin ce diferă ea de durerea fizică şi ce o face mai specială? În primul rând lumea va fi interesată mai mult de cauzele şi modul de manifestare al reacţiilor ce au loc în interiorul sufletului lor decât să stea să analizeze motivul pentru care hazardul a hotărât ca respectivele persoane să simtă o durere fizică. Părerea mea e că durerea sufletului nu este nimic altceva decât reacţia personală pe care o resimţim fiecare în faţa unei imposibilităţi de a identifica fericirea. Totul se rezumă astfel la fericire. Şi totuşi de ce apelăm la această exprimare, durere a sufletului, când am putea spune mai simplu că suntem nefericiţi? Iată însă că totuşi pot face diferenţa... Nefericirea este o stare abstractă, căreia cu greu căreia cu greu i-am putea stabili nişte limite clare. Durerea sufletului însă ne macină, mănâncă din noi, ne taie forţa prin care ne ţinem pe picioare. Atunci când simţim aceasta ne pierdem pe noi înşine preţ de câteva clipe, oscilăm între raţiune şi sentiment, între claritate şi nebunie. Pentru că aşa cum trupul se zbate sub simţurile cărnii aşa şi sufletul este afectat de sfera sa de influenţă. Lumea consideră că simte această durere a sufletului prin nefericirea unei iubiri, prin moartea cuiva drag, prin orice altceva asemănător ce presupune un mare ataşament sentimental. E posibil să fie şi asta deşi cel mai probabil ne simţim scindaţi pentru că uităm să aruncăm o privire şi înspre interiorul nostru, să ne cunoaştem pe noi înşine, să recunoaştem că defapt nu există durere. Părerea mea actuală, a cuiva care a suferit destul de mult în trecut, este că toţi cei care se consideră neândreptăţiţi (de către cine?) prin faptul că suferă sunt nişte proşti. Pentru că da, şi eu am fost. Nu pot însă să neg că există într-adevăr aceste durere şi că se resimte foarte puternic... Nu în ultimul rând... trebuie să o trăim cu toţii pentru a ne transforma. Nu este nimic nedrept în asta şi nu trebuie să ne revoltăm împotriva vieţilor ce le trăim, indiferent cât de mare ar fi durerea. Suferim pentru că este normal să suferim, la fel cum este normal să (pur şi simplu) trăim sau să iubim...

_inspirat_

Se apropie marea sarbatoare a crestinatatii, Pastele. Odata cu reînnoirea naturii, ne reînnoim si sufletele. Ne gândim cu bucurie la momentele deosebite pe care le vom trai cu ocazia marii sarbatori. Obiceiuri pastrate din mosi-stramosi dau o aura speciala acestor zile. Ouale rosii, cozonacii, pasca, slujbele religioase vin sa întregeasca atmosfera de taina si înaltare sufleteasca si voie-buna.


La Pasti

Astazi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si mânjite,
Zece oua înroşite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
- Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua…
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân’la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n strada…
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omleta!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru…
- Si eu unul violet…
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi închipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!…
 
(G.Toparceanu)

Supranumita si Ziua Pacalelilor, 1 aprilie este alaturi de 1 iunie si una dintre zilele preferate ale copiilor, care incearca in fiecare an sa isi pacaleasca parintii si profesorii. Pentru cei cu simtul umorului dezvoltat si cu un gust deosebit pentru farse, ziua de 1 aprilie este un prilej foarte bun de distractie. Pentru cei cu multi "dusmani" sau prieteni glumeti, s-ar putea sa fie mai degraba o zi in care sa nu isi doreasca sa iasa din casa. Dupa cum spunea Mark Twain, "ziua de 1 aprilie este ziua in care ne amintim ce suntem in celelalte 364 de zile ale anului".

1 aprilie - Pacaleala lui Noe sau a bisericii?
Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei de 1 aprilie este legata de Noe, care se pare ca si-a trimis porumbelul sa caute in mod gresit pamant uscat dupa ce inundatia a inceput sa se retraga de pe uscat pe 1 aprilie.

O a doua ipoteza, acceptata de majoritate, sustine ca originea zilei de 1 aprilie are legatura cu schimbarea calendarului gregorian. In vechiul calendar gregorian, ziua Anului Nou era sarbatorita pe data de 1 aprilie, in loc de 1 Ianuarie. Dupa schimbarea calendarului gregorian, in anul 1582, in timpul lui Carol al IX-lea, oamenii au avut initial probleme de a se obisnui cu sarbatorirea noului an pe 1 Ianuarie. Cativa oameni care sarbatoreau anul nou pe 1 aprilie, au fost numiti "April fools" (nebuni de aprilie).

1 aprilie - Pacaleala internationala
Ziua de 1 aprilie este recunoscuta ca fiind Ziua Pacalelilor in Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, , Norvegia, Germania si Franta. In Franta cel care cade victima unei pacaleli este numit "poisson d?Avril" (peste de aprilie), in Anglia este numit "noddy", iar in Scotia acestuia i se spune "April qowk" sau "April cuckoo"(cuc de aprilie).

Se pare ca Ziua Pacalelilor este sarbatorita chiar si in unele tari din America Latina, cum ar fi Peru si Columbia. Diferenta este ca in aceste tari sarbatoarea are loc pe data de 28 Decembrie si poate numele de "Dia de los inocentes" (ziua celor naivi). Chiar daca numele si data difera, farsele care se fac sunt aceleasi.

Astazi de Ziua Pacalelilor
Ziua Pacalelilor este astazi sarbatorita in Franta prin cadouri constand fie in felicitari cu pesti, fie in bomboane de ciocolata in forma de peste. Exista in Franta si o traditie de a prinde pe spatele celui pacalit un peste de hartie cu un ac cu gamalie.

Superstitii de 1 aprilie
Traditia spune ca pacalelile trebuie facute pana la ora pranzului. Pacalelile facute dupa ora pranzului, deci dupa ora 12, se spune ca aduc ghinion celui care pacaleste. De asemenea, casatoria nu este recomandata de 1 aprilie: se spune ca barbatul care se insoara de 1 aprilie va fi sub papuc toata viata.

Mass-media pacalelii
Cred ca stiai deja ca nu trebuie sa crezi tot ceea ce auzi, dar eu iti sugerez chiar sa iti dublezi atentia daca este vorba despre o zi de 1 aprilie. Nu doar prietenii, ci si mass-media incearca sa va pacaleasca de 1 aprilie. Atat ziarele, cat si televiziunile, obisnuiesc sa faca farse de 1 aprilie, anuntand stiri false. Printre cele mai celebre farse mass-media de-a lungul timpului, se numara urmatoarele:
In 1998, un ziar din Alabama a anuntat ca legislatura statului Alabama a hotarat sa schimbe valoarea numarului Pi, rotunjindu-l la valoarea 3;

In anul 1950, o televiziune olandeza a anuntat ca Turnul din Pisa s-a prabusit;

Acum cativa ani, anumite siteuri din China si Coreea au anuntat ca Bill Gates a fost asasinat;

Google a anuntat ca va dubla spatiul de stocare pe Gmail.

(sursa:internet)