incredibil dar adevarat ... n-au trecut nici 24 de ore de cand mi-am propus sa ma bucur de momentele frumoasa ca m-am intalnit cu cea mai mare dorinta a mea ...se pare ca exista minuni...se pare ca este suficient sa vrei sa fi fericit si fericirea se indreapta spre tine...radiezzzzzzzzzz

in sfarsit putina liniste...

credeam ca ma voi simtii vinovata... si surpriza!...nu ma simt,oare se intampla ceva ciudat cu mine:)?
uneori am regrete alteori nu dar mai mereu stau si ma intreb de ce am ajuns in situatia asta?
am fost tot timpul constiienta de situatia in care traiam si totusi ma complaceam...nu-mi vine sa cred cand privesc in urma si ma vad practic de unde am plecat plus vreo 2 ani jumate plini de amagiri...oare a meritat...?...
nu ,nu cred ca a meritat,nu stiu daca am fost corecta sau nu cu el ori cu mine,dar el cum a fost fata de mine...?
l-am mintit e adevarat dar scopul meu nu era sa il mint pe el ,ci incercamm sa imi ascund eu ,mie insumi ,adevaratele simtiri .mi-e dor de vremurile de dinainte de al cunoaste,insa stiu ca nu le voi mai trai nicicand,ma simt libera dar nu ma pot dezlega de trecut in totalitate,stiu asta ...abia acum am inteles ca fericirea nu dureaza o eternitate,nici macar o zi,fericirea dureaza doar o secunda...n-a fost prost ala ce a zis''traieste clipa''...proasta am fost eu ca n-am stiut sa o traiesc,si sti ce e cel mai aiurea ,ca abia acum ma bucur de momentele traite acum ceva mai mult de 2 ani jumate ...hmda aiurea nu?asa siceam si eu ...acum am plecat, nu stiu exact unde poate sa caut fericirea ...ma voi intoarce abia atunci cand o voi gasi,si asta va ,fi cu sigurana curand,caci gata!m-am decis!cel mai important lucru ,fiinta ,fapt sau chestie-caci nu stiu cum s-o numesc- din viata mea sunt chiar eu ,asadar nu ma mai lungesc e timpul sa fac ceva si pentru propria mea persoana,ca prea multe am facut pentru prea multi si pentru mine n-a facut nimeni nimic,si in grandoarea modestii mele poate uneori aveam nevoie doar de un multumesc...

La sfat cu propia-mi constiinta...

sti ce doare cel mai tare ,
cand te trezesti intr-o lume prea mare
cand esti singur si-n durerat
atunci cunosti viata cu adevarat

daca in momente fericite
ai prietene si sunteti unite
asteapta sa-ti bata raul la poarta
nimeni n-o sa mai intre ca altadata

atunci poate te vei gandii:
''de ce pe alei nu pasesc prietenii ,
de ce langa mine nu-i cineva,
caci eu le-am fost mereu alaturea?''

poate o lacrima iti va arde obrazul
s-un suspin va inunda grumazul
cu siguranta va exista-ndoiala
'' sa fi facut eu gresala?"

dar nu .nu tu esti vinovata
si... desi, nu se intorc clipele de altadata
aminteste-ti in fiecare seara
ca n-are de ce sufletul sa te doara

caci tu le-ai fost sprijin cand altii plecau
si ei ‘asemeni tie –azi-se simteau
erau tristi si indurerati
numai de tine ajutati

le-ai inteles durerea ...si poate vina ta
e insasi bunatatea ,ce le lipseste atatora...
stiu ca n-ai nevoie decat de-o-mbratisare
dar ,cruda realitate-I,poate-o-mbarbatare ...


***un fel de epilog...***
stiu ca viata e dura si oamenii sunt rai
stiu ca nu toti se transforma in eroi
stiu ca pot duce tot ce-mi este destinat
dar totusi mi-e dor de noptile de altadat'


(Laura-Roxana Totora ,17 oct 2008 ,Craiova)

Motto: Oamenii zilelor noastre nu fac altceva decat se joace pasand suferinta unul altuia, in speranta ca vor scapa. Cel mai adesea, un asemenea gest iresponsabil va fi sanctionat ca atare. (Legea 3 din 04.01.2065, paragraful XIV, alineatul 2 )

Aceasta situatie nu este reala. Orice asemanare este pur intimplatoare.

*


Conversatii (manipularea vointei - exemplificare)



- Cat esti de frumos(-oasa)!
-Stiu.
-Sigur? Pe ce te bazezi cand spui asta?
-Mi-au spus-o multi.
-Dar tu....te indoiesti. Lasa-ma sa iti controlez viata, si iti voi spune mereu ca esti frumos(-oasa).
-Te las. Dar nu putem inlocui "Esti frumos(-oasa)!" cu "Te Iubesc!"
-As putea. Dar pretul e acelasi. Imi vine greu sa zic ceva ce nu cred. Mai intai trebuie sa ma conving pe mine ca nu mint. Apoi, si tu ma vei crede.

**


- Cat esti de frumos(-oasa)!
-Stiu.
-Sigur? Pe ce te bazezi cand spui asta?
-Mi-au spus-o multi.
-Dar tu....te indoiesti. Lasa-ma sa iti controlez viata, si iti voi spune mereu ca esti frumos(-oasa).
-Nu. Imi place sa controlez totul. Voi accepta sa imi spui ca sunt frumos(-oasa), daca ma vei lasa pe mine sa detin controlul.

***



- Cat esti de frumos(-oasa)!
-Stiu.
-Sigur? Pe ce te bazezi cand spui asta?
-Mi-au spus-o multi.
-Dar tu....te indoiesti. Lasa-ma sa iti controlez viata, si iti voi spune mereu ca esti frumos(-oasa).
-Ideea ta de a controla te faci sa ignori ceea ce ai putea simti. Eu sunt frumos(-oasa). Dar si tu esti. Eu sunt deosebit(-a). Dar si tu esti.

sursa internet

Nicolae Titulescu, 126 de ani de la naştere Nu m-a mirat faptul că remarcabila carte "Titulescu ziditor de mari idealuri", scrisă de Adrian Năstase şi George G. Potra, apărută cu prilejul implinirii a 125 de ani de la naşterea marelui diplomat sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, a trecut neobservată.





La noi, unde, de prea multe ori, interesul pentru politică nu depăşeşte apetenţa pentru coteria politicianistă şi pentru denunţul mediatic, Titulescu este, incă, un subiect fără miză.

Ce rezonanţă poate avea pentru infocaţii promotori ai "capitalismului de cumetrie", pentru care sintagma "Interesul Naţional" nu este decăt o reminiscenţă naţionalist-comunistă, crezul lui Titulescu: "Partidul meu de azi se cheamă Romănia!"? Inclin să cred că nu sunt puţini aceia care citesc acum, pentru prima dată, aceste vorbe de un tulburător inţeles: "Dacă omul de rănd este in stare să-şi dea viaţa fără să ştie pentru ce, să-i arătăm cel puţin respectul care i se cuvine, explicăndu-i cu francheţe care este datoria internaţională a ţării şi, prin ea, care este propriul său interes. (...) Cănd va inţelege că tăcerea poate să-l ducă la moarte şi că un cuvănt spus la timpul potrivit poate să-i salveze viaţa, el insuşi va impune guvernelor de pretutindeni să vorbească şi să spună cuvintele necesare care vor face să se incline spadele şi să tacă tunurile".

Mesaj. Totuşi, Titulescu este mai actual decăt ar fi unii sau alţii dispuşi să o creadă! O demonstrează, cu imbatabile argumente, Adrian Năstase: "Nicolae Titulescu nu a ezitat să reamintească marilor democraţii europene că interesele lor nu se opresc la propriile graniţe. El era deplin conştient de indivizibilitatea securităţii europene, precum şi de faptul că - nici un stat al continentului - oricăt de indepărtat geografic de o zonă de conflict potenţial sau efectiv - nu se poate deroba de responsabilităţile ce-i revin in planul apărării acesteia". Există in carte solide argumentări şi aprofundări ale temei: "Nicolae Titulescu, contemporanul nostru". Cel pe care profesorul şi diplomatul Adrian Năstase l-a numit "un Herald al ideii paneuropene". Evoluţia atăt de dramatică a evenimentelor a confirmat, in bună parte, evaluările lui Nicolae Titulescu. In acest sens, analizele de la pag. 214-220, reunite sub genericul "A avut (Titulescu - n.n.) soarta Casandrei" sunt edificatoare. Spre exemplificare, citez aceste premoniţii datănd din 1937: "...trebuie să facem o distincţie intre menţinerea păcii actuale şi victoria intr-un viitor război.(...) Sunt convins că victoria va fi de partea Franţei, Angliei, URSS şi Statelor Unite, chiar dacă acestea din urmă ar acorda Europei doar un sprijin moral. (...) Nu sunt chiar atăt de sigur că, după politica care a fost urmată, pacea nu va fi din nou zdruncinată. (...) Ceea ce doresc nu este a dona victorie, ci menţinerea păcii aşa cum este ea astăzi".

Celalalt Titulescu. Există insă un alt plan al destinului "Marelui Tit", mai puţin cunoscut. Mă refer la scenariul diabolic al demiterii lui Titulescu. Incitanta temă este investigată, cu o impresionantă bogăţie de date şi cu logică fermă, in studiile lui George G. Potra. De pildă, acuzaţia de "comunism" adusă lui Titulescu, pe căt de stupidă, pe atăt de insistent vehiculată, cu şase decenii in urmă, dar şi printre unii contemporani ai noştri. Pe de o parte, se ignoră deliberat faptul că, in 1924, Nicolae Titulescu a fost printre cei care au luat deschis atitudine impotriva Partidului Comunist din Romănia, scos in afara legii pentru că susţinea, in dispreţul realităţilor istorice, pretenţiile Uniunii Sovietice asupra Basarabiei, sau că acelaşi Titulescu a polemizat cu Cristian Rakovski, fostul preşedinte al Partidului Socialist Romăn, refugiat in Ucraina, devenit un fervent slujitor al dictaturii staliniste, iar prin aceasta duşman al Romăniei Mari. Pe de altă parte, o asemenea "băsneală" ignoră temeinicia argumentelor care l-au călăuzit pe Titulescu atunci cănd a luat in considerare problema normalizării raporturilor Romăniei cu Uniunea Sovietică şi a stabilirii de relaţii diplomatice cu aceasta.

Astăzi e limpede că acuzaţia "comunism" era numai prologul unei ruşinoase inscenări urzite sub directa ocărmuire a Regelui Carol al II-lea şi a acoliţilor săi. Culminănd cu inlăturarea lui Titulescu din guvern la 29 august 1936. Urmează exilul şi incercările de marginalizare a proscrisului, cărora li se adaugă campania de contracarare a reacţiilor presei internaţionale, intr-un plan mai larg, a ecourilor politico-diplomatice, precumpănitor negative, faţă de decizia cercurilor de la Bucureşti. Rănd pe rănd, intră in scenă, cu roluri bine stabilite şi cinic jucate: Carol al II-lea ("om foarte inteligent, dar extrem de orgolios, vroia şi urmărea să fie propriul său cancelar"), ajutat, după puterile şi după priceperea fiecăruia, de Gheorghe Tătărescu, Richard Franasovici, Octavian Goga, A.C. Cuza, Al. Vaida Voevod, Gh.I. Brătianu, N. Iorga, Corneliu Zelea Codreanu, Constantin Argetoianu, Mihail Manoilescu, Anton Bibescu, Radu Lecca.

Sentinţa istoricului, faţă de ceea ce Argetoianu numea cu nedisimulat cinism "debarcarea lui Titulescu", este implacabilă: "Procedănd astfel, cercurile guvernamentale de la Bucureşti au lipsit Romănia de o prezenţă de imens prestigiu internaţional, care a vrut să servească interesele ţării pănă la sfărşitul vieţii".

Nicolaie Titulescu
(1882-1941)
Om politic si eminent diplomat român. Dupa studii stralucite la Paris, a fost profesor de drept civil la universitatile din Iasi si din Bucuresti.

A fost membru al Academiei Române, doctor honoris causa al Universitatilor din Atena si Bratislava, presedinte al Academiei diplomatice internationale. A fost ministru de finante (1917- si 1920-1921), delegat la Conferinta de pace de la Paris (1920), ministru plenipotentiar la Londra (1922-1927), ministru de externe (1927-1928 si 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga natiunilor (al carei presedinte a fost ales in 1930 si in 1931, singurul care a detinut aceasta functie de doua ori), remarcandu-se printr-un stralucit talent oratoric, servit de o documentatie vasta si o riguroasa argumentatie.

Gandirea si actiunile lui Titulescu au fost remarcabile prin luciditatea si realismul lor. El a militat pentru suveranitatea si egalitatea tuturor statelor in relatiile internationale, pentru securitatea colectiva si prevenirea agresiunii. In articolul "Suveranitatea statelor", publicat in Dictionnaire diplomatique, vol. II, subliniind ca o colaborare internationala nu este posibila decat intre state egale in drepturi, Titulescu a combatut conceptia suprastatului. Considerand depasita vechea diplomatie de cancelarie, el a fost protagonist al "diplomatiei in miscare", pusa in serviciul asigurarii pacii, pe care, intr-o conferinta de mare rasunet intitulata "Dinamica pacii", o definea ca fenomen al miscarii. "Dinamica pacii" insemna in conceptia lui Titulescu realizarea unui progres continuu in viata internationala, pe etape, de la national, prin regional, la universal.

Titulescu si-a bazat intreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. Dupa instaurarea fascismului in Germania, dandu-si seama de pericolul pe care-l reprezenta aceasta pentru România (ca si pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate in directia intaririi colaborarii internationale, in interesul pacii si securitatii europene, pe linia aceasta, Titulescu a semnat la Londra, in 1933, in numele guvernului României, conventia de definire a agresorului si a depus eforturi remarcabile pentru incheierea in 1933 a Micii Intelegeri si pentru incheierea in 1934 a Intelegerii Balcanice, pacte regionale in care vedea o pavaza impotriva agresiunii.

Nemultumite de politica externa preconizata de Titulescu, cercurile politice cele mai reactionare, profasciste, din tara si guvernele Germaniei si Italiei au facut presiuni pentru inlaturarea lui. In august 1936, Carol al II-lea l-a inlaturat din guvern; Titulescu a plecat in Elvetia, apoi in Franta, la Cannes, unde a si murit. In emigratie a continuat sa actioneze, folosind orice prilej pentru a promova ideea de mentinere a pacii; a conferentiat la Academia diplomatica din Paris, in Camera Comunelor, la universitatile din Oxford si Cambridge etc. si a fost ales presedinte de onoare al Comitetului român al Reuniunii Universale pentru Pace.

Declaratie...

m-am implicat afectiv in orice prietenie...orice relatie cu cei apropiati..si mereu am avut de suferit....dar azi...
eu declar ziua asta ziua in care am scos iubirea afara din viata mea:)
uite ca nu suntem compatibile..nici macar nu avem ce cauta in aceeasi propozitie.....
uite asa...cum unii sunt vegetarieni si se lipsesc de carne..
eu incepand de azi ...DECLAR....ca...o sa ma lipsesc de iubire..si astfel sper sa mi se schimbe starea asta idioata si sa nu mai plang atat.....

sursa: internet