in sfarsit putina liniste...

credeam ca ma voi simtii vinovata... si surpriza!...nu ma simt,oare se intampla ceva ciudat cu mine:)?
uneori am regrete alteori nu dar mai mereu stau si ma intreb de ce am ajuns in situatia asta?
am fost tot timpul constiienta de situatia in care traiam si totusi ma complaceam...nu-mi vine sa cred cand privesc in urma si ma vad practic de unde am plecat plus vreo 2 ani jumate plini de amagiri...oare a meritat...?...
nu ,nu cred ca a meritat,nu stiu daca am fost corecta sau nu cu el ori cu mine,dar el cum a fost fata de mine...?
l-am mintit e adevarat dar scopul meu nu era sa il mint pe el ,ci incercamm sa imi ascund eu ,mie insumi ,adevaratele simtiri .mi-e dor de vremurile de dinainte de al cunoaste,insa stiu ca nu le voi mai trai nicicand,ma simt libera dar nu ma pot dezlega de trecut in totalitate,stiu asta ...abia acum am inteles ca fericirea nu dureaza o eternitate,nici macar o zi,fericirea dureaza doar o secunda...n-a fost prost ala ce a zis''traieste clipa''...proasta am fost eu ca n-am stiut sa o traiesc,si sti ce e cel mai aiurea ,ca abia acum ma bucur de momentele traite acum ceva mai mult de 2 ani jumate ...hmda aiurea nu?asa siceam si eu ...acum am plecat, nu stiu exact unde poate sa caut fericirea ...ma voi intoarce abia atunci cand o voi gasi,si asta va ,fi cu sigurana curand,caci gata!m-am decis!cel mai important lucru ,fiinta ,fapt sau chestie-caci nu stiu cum s-o numesc- din viata mea sunt chiar eu ,asadar nu ma mai lungesc e timpul sa fac ceva si pentru propria mea persoana,ca prea multe am facut pentru prea multi si pentru mine n-a facut nimeni nimic,si in grandoarea modestii mele poate uneori aveam nevoie doar de un multumesc...