dupa multa vreme zambesc... acum cand privesc in urma imi pare atat de ciudat propriul meu trecut,nu am stiut cum sa imi gestionez timpul si sentimentele,am investit atat de mult pentru cei ce nu meritau deloc , stiam ca gresesc si continuam, eram constienta de faptul ca gresesc si nu era nevoie sa-mi deschida nimeni ochii ,ii aveam in permanenta deschisi,larg deschisii si cu toate astea continuam,... nu , nu e asa cum zice Nico ,nu eram vrajita de nimic,nici macar indragostita, de fapt incercam sa ma autopedepsesc...si nu stiu daca am facut bine sau nu,daca am avut de castigat sau de pierdut,dar nu mai conteaza...acum am depasit aceasta etapa, privesc in urma si ma mandresc, sunt mandra de ceea ce am facut cu mine ,stiu ca nu am pierdut nimic,nu nebunatica mea ,nu am pierdut persoane importante,caci daca erau cu adevarat importante erau cu mine,erau langa mine si ma acceptau,si nu ,evident nu le invinovatesc ca nu au avut rabdare sa ma descopere,ur si simplu asta-i viata !cum zice prietenul meu de-o viata ,offf ce dor imi e de tine ...deci ,ca o concluzie -la ce anume nici eu nu stiu- asta-i viata si ceea ce a fost nu e de uitat ci doar de invatat din al meu tumultos trecut ...ce mai conteaza,important e ca azi am din nou forta sa zambesc...