de mult timp incoace am inceput sa ma pun pe locul -1 ,am inceput sa uit cine sunt si ce valorez cu adevarat ,am uitat care imi sunt prioritatile si mai ales care sunt principiile dupa care sa imi ghidez viata .M-am lasat cuprinsa de nostalgie,de regrete,de tot ce ar fi trebuit sa las in urma si nu sa iau cu mine in gand ,asa cum am tot facut in ultimii ani...dar totusi ce sa fac ...? sa ma trezesc din nou la aceea realitate transanta-n care credeam odinioara ,sa nu accept greseli si sa tind spre acea perfectiune rar ;sa continui aceste momente invaluite in umbre si dubii ,in regrete si indoielei ,cuprinsa de mantaua amintirilor cenusii ;sau sa pun punct la ot ce a fost viata mea pana acum,sa renunt la tot ce a fost important sau nu pentru mine,sa las trecutul in urma si sa o iau de la capat cu afisand o falsa amnezie...?Ar fi o ideee dar...cum sa uit ca am fost tradata de cei in care aveam cea mai mare incredere,ca prietenele mele,de fapt ma invidiau ,ca eu le ofeream un umar pe care se puteau sprijinii ,in timp ce ele ,intr-un egoism fara limita puneau sau semnul intrebarii sentimentele mele pentru acea''iubire imposibila '' si imi tradau gandurile ,sentimentele ,increderea...cum sa uit cat am gresit ca din teama de iubire am refuzat-o in viata mea,cum sa nu regret acel gest necumpatat cand din ambitie si din dorinta de ''razbunare'' am acceptat ca iubit un baiat nevinovat
(G.)-la inceput- de acest trecut confuz...cum pot da uitarii 2 ani in care afisam o iubire pe care de fapt o simteam inzecita dar pentru altcineva???cum sa nu ma simt vinovata ,dar cum sa nu il fac si pe G. vinovat de lipsa asta de incredere in mine insumi,cum sa nu il invinovatesc pe el de acesta etapa in care ma aflu acum ,in care nu stiu exac cine sunt ,ce urmaresc si mai cu seama in ce scop...Nu-mi vine sa cred ca am putut acceapta constient la propria distrugere a personalitatii mele ,a acestei personalitati la care odata tineam atat de mult...Au trecut 5 ani de cand in suflet incet incet mi-a patruns ''o iubire imposibila'' ,au trecut 3 ani de cand acea floare (B.)intr-o singura seara a facut sa uit de ''fluturii''care timp de 2 ani imi zburdau prin stamac si suflet ,au trecut 2 ani de cand am inceput sa joc teatru dupa propria regie pe scena viatii mele ,au trecut 2 ani in care fiind cu G. ma gandeam mereu la B....
Oare va fi acesta inceputul unui nou inceput...?oare va fi aceasta vara continuarea verii 2005...?oare voi putea retrai serile acelea toride de vara cu aceeasi fericire tacita...?
nu stiu raspunsul acestor intrebari ,stiu doar ca nu mai vreau regrete,vreau sa imi recapat personalitatea ,vreau sa imi reiau viata din punctul in care s-a oprit ,dar in acelasi timp vreau sa demonstrez ca am invatat din aceste greseli voit facute si totusi inconstient ...vreau sa arat cat de capabila sunt sa iubesc ,fara limite si bariere...
Acestea imi sunt gandurile ,planurile si idealurile din aceasta vara ...voi revenii in toamna cu alte crampeie din viata, placute sau nu ,cu lacrimi sau durere...asta ramane la decizia destinului ...