cand ti-e dor de o ploaie de vara...


Cat timp a trecut de atunci?
Hai ca n-a trecut o vesnicie....doar vreo 2 ani...

Mi-e dor de o vara fierbinte, cand stateam fara griji in "bataia" soarelui... Ce minunate sunt diminetile de vara!

Ma trezeam cu mangaierea soarelui pe fata si cu un zambet larg stiind ca voi avea parte de inca o zi de vara si poate cateva raze de iubire.Ma grabeam sa ies afara sa nu pierd razele cele mai benefice pentru un bronz perfect, inarmata cu o lotiune de plaja pentru trup si o carte pentru suflet...

La mijlocul zilei, imbatata de fierbinteala soarelui ma retrageam pentru cateva ore la umbra, cu aceeasi carte in mana...dar in curand ma fura somnul...un somn dulce si placut...un somn lin si fara vise.

Seara, o ploaie calda de vara era binevenita...imi spala trupul si gandurile, imi dadea noi sperante.Asteptam sa apara o iubire, chiar asteptam!Trecea minut dupa minut....povestea mea de iubire nu venea...vroiam doar o mana pe care sa o tin strans, vroiam doar sa mai am un suflet langa sufletul meu, doi ochi pe care sa-i privesc si care sa-mi raspunda cu privirea... Dar doar cand ploua ma gandeam la acea mana, la acel suflet, acei ochi...

Dimineata o luam de la capat, uitam de acei ochi, acel suflet, acea mana...doar aveam acum din nou soarele si cartea!