E culmea! gata deja toata viata mi se da peste cap...nu ca am avut pana acum o viata linistita unde totul se intampla conform unui plan bine determinat ,dar totusi sa ajung sa nu mai fiu eu stapana pe mine,pe deciziile ce le iau parca e prea mult...principiile mele incep sa devina,nu stiu exact ce,parca nu mai concorda timpurilor ce le traiesc...deja nu ma mai pot baza pe o simpla coincidenta ,sau poate da?pai si daca e coincidenta atunci de ce se repeta asa la nesfarsit?Normal ca-mi place,doar n-am ajuns sa ma plang,dar ceva asa un al 6-lea simt sau poate al7-lea sau nu stiu ce ,ceva acolo in sufletul meu ma face sa ma gandesc ca-i mai mult decat o concidenta,ca o fi destinul...dar Dumnezeule!am ajuns eu sa cred in destin?!
Nu mai stiu ce gandesc,nu mai stiu in ce cred ,stiu doar ca mi-as dorii o lume in 2 in care sa exist eu si el si atat,eventual fara trecut,normal ca nu i-as putea suporta trecutul,insa asta-i doar un vis,unul pe care il traiesc neincetat de mult de vreo 6 ani...offffffffff vis cosmar iar vis si totusi este poate cosmarul vietii mele,ratiunea imi spune ca n-are rost sa imi fac o mie de planuri si sperante ,STIU ca nu are nici o logica si ca e imposibil ,ca nimic din tot ce imi doresc nu va deveni realitate...Stiu dar NU POT SA NU VISEZ ...OARE CAT VA DURA IUBIREA ASTA IMPOSIBILA...