În fiecare seară
îmi scot măştile,
precum
cavalerii armura…
Doamne,
doar Tu vezi că sunt
ascunsă de-atâţia ochi,
frântă de-atâta zbor...
O, Doamne,
vorbeşte-mi!
Am rătăcit –cărarea“ şi
nu mai pot ascunde
dezamăgirea…
Tu vezi
că sunt
chip de om
ascuns după mii de măşti...
Rătăcesc –
nu mă regăsesc
în viaţa ce-o trăiesc,
în oamenii de lângă mine,
am risipit, tot ce-am primit
încercând să ajut,
să mă ajut...
Singura certitudine e
ca Tu mă iubeşti şi
ai rabdare cu mine…
Facă-se voia ta!
de pe net
