Acum cateva zile , am fost intrebata de una dintre cele mai bune prietene ,care este cel mai important moment din viata mea?... N-am stiut ce sa raspund ,aceeasi prietena m-a intrebat atunci ,daca regret ca n-am facut anumite lucruri...
Eeeee!atunci chiar ca am ramas multa vreme muta ,nu pentru ca nu aveam un raspuns ,insa imi era foarte greu sa imi exprim aceste regrete ,chiar si in fata prietenei mele...
Azi ne-am reintalnit asa ca intre fete ...si i-am marturisit ca in ultimul timp ma tot gandesc la ceea ce ea m-a intrebat, in lipsa altui subiect de conversatie,azi dupa aproape 4 ani am avut curaj sa exprim ca daca ar fi sa-mi aranjez regretele intr-o ordine ,pe primul loc in clasament se afla o noapte de mai ,pe cand eram intr-o discoteca cu mai multi prieteni ,am fost pusa in fata unei situatii -obijnuita,daca stau si ma gandesc, nu e nimic ciudat in a venii un baiat la o fata si incearca sa aiba o relatie nu?- nimic ciudat nici pentru mine ,mai ales ca nu fusese singra ipostaza similara din acea seara ,insa ceea ce n-am stiut eu ,a fost faptul ca aroganta pe care o afisam in fata tuturor s-a transformat la putin timp de la acea zi in regretul ca baiatul acela avea sa insemne mai mult pentru mine ,poate mai mult decat mi-as fi dorit sau imaginat,ne stiam de multa vreme insa nu l-am privit niciodata nici macar ca pe un amic,pentru el acea seara cu siguranta a fost de mult data uitarii ,la urma urmei nu a fost nimic iesit din comun,probabil,doar modul in care l-am refuzat...pentru mine in schimb,acel refuz,m-a dus de mii de ori cu gandul ca mi-am refuzat o clipa de fericire,intradevar in sinea mea, ma gandeam ca el e prea mult pentru mine ,ca nu asi insemna nimic in viata lui ,ca ar fi fost acea noapte si inca vreo doua sau trei ...si eram prea orgolioasa sa accept asta ,acum cand sentimentele inving ratiunea si orgoliu.Regret pana si acele potentiale seri...daca in loc de nu asi fi zis da?!...asta-i indoiala..dar cum nu pot da timpul inapoi,cum nu pot strege cu buretele unele sentimente nu imi ramane decat sa ma conformez situatiei, sa imi revin inca o data,sa fac apel la ratiune DIN NOU si sa imi amintesc ca acel baiat azi are o relatie care dureaza de mult timp si ii doresc numai bine...stiu ca nu voi uita niciodata noaptea de 1 mai 2005 ,si ca inevitabil regretul va ramane undeva in sufletul meu ,nu cred in astre in numerolgie ,in coincidente insa sa fie doar o intamplare ca acea noapte era una sfanta,era nasterea Invierii Domnului?...dar gata cu regretele ...VIATA MERGE INAINTE
