din nou sunt pe puctul de a claca,asa daca nu am facut-o deja si nu am destul curaj sa o recunosc,trebuie iarasi sa ma opresc din drum sa iau o pauza si sa ma ascund in satul ala odios cu oameni rai...si totusi poate ca acolo pe drumurile alea prafuite pe scandurile bancilor daramate de vremuri se afla cele mai frumoase amintiri,acolo trebuie sa joc un teatru ieftin si imi este frica ,ma tem ca nu mai pot fi in stare sa rad cand imi vine sa urlu sa plang de disperare,va trebui iarasi sa suport sa il privesc pe el ,cum trece pe strada fara sa-mi acorde nici macar o privire...si eu sa fiu tare si puternica,sa ma prefac ca nu ma intereseaza,oare voi reusi...?