IN MEMORIAM ...TATA-NICU

Acum e greu sa intru pe poarta.
Sa gasesc doar cainii ce latra
Privesc in jur si totu-i schimbat
Curtea,casa,locul tau preferat...

Unde esti TATA-NICOLAE???
De ce nu stai pe patul din odaie...?

N-ai fost bunicul perfect
Dar am invatat incet
Sa te-apreciez,sa te iubesc
Si mereu de tine-mi amintesc.

Nu m-ai invatat poezioare
Nici povesti cu printi si vrajitoare
Nu m-ai sarutat de noapre-buna
N-am stat nicicand la o gluma,

Totusi te-a apreciat
Pentru mine,mult ai insemnat!

N-ai fost alaturi de mine
Nici la rau si nici la bine
Nu ai vazut cum am crescut
Cum timpul pe lang-amandoi a trecut.

Credeai ca esti nemuritor
Ai fost mereu un invingator
Si-n ciuda celor ,de care m-ai lipsit
In felul tau,sigur m-ai iubit.

Nu vedeai dincolo de-al tau orgoliu
Si astazi port ,in suflet doliu
In amintirea celui ce ai fost
Un om mare ,un colonel falos.

Ai plecat de mic in lume
Si ti-a fost respectat al tau nume
Erai dur si serios
S-acum ai ramas misterios

Niciodata n-ai lacrimat
Ai fost ,omul,de neinlaturat
Ai fost-esti-si vei fi mereu
                BUNICUL MEU

N-ai stiut sa ma rasfeti
Dar ,prin fapte ai reusit sa ma-nveti
Sa fiu mandra ca-s a ta nepoata
Regret ca nu mai putem fii cu totii laolalta

Acum ,nu-mi ramane decat sa te iubesc
Si de cine ai fost,sa-mi amintesc!...