NOSTALGII DE PRIMAVARA…

Cu totii ne dorim sa avem parte de o viata de printi sau de printese,insa adesea se intampla sa nu fim tocmai fericitii protagonisti din filmul propriei vietii...si cu toate ca cei ce ma stiu nu isi imagineaza ca eu pot avea momente de nostalgii se pare ca acesta este unul din acelea, in care -fara vointa mea- se oglindesc in memorie multe momente nu tocmai incantatoare.
Privesc in urma si nu imi pot stapani lacrimile ,stiu ca este inutil sa intreb la nesfarsit ''DE CE?'' ,asa ca nu imi ramane decat sa ma prefac ca imi accept destinul si totodata sa cred si sa ma incred in acesta.
Nu pot nega ca acest ''DE CE?'' mi-a fost prezent mult timp in minte ,dar o data cu trecerea vremii am invatat sa ''...nu strivesc corola de minuni...'' :(
Si cum sa nu ma cuprinda aceasta stare de nostalgie,tocmai acum in plina primavara si in apropierea sarbatorilor Pascale ,offf Dumnezeule cate amintiri te pot invalui daca te lasi purtat in valurile trecutului…dar cum sa nu fac asta daca tocmai am revenit dupa o lunga plimbare cu fetele pe ‘’aleea brebeneilor’’si tocmai zarii primii fluturi zburdand printre ramurile arborilor inmuguriti. Imi intorc privirea in juru-mi si nu ma satur sa privesc frumusetea primaverii …dar GATA in acest moment ultima lacrima mi-a inghetat si momentul meu de slabiciune a trecut asa ca daca aceste ganduri imi sunt citite de cei ce nu le sunt tocmai simpatica nu va bucurati ,iar pentru cei ce ma cunosc fara machiaj nu ma sunati… :)sunt bine a fost doar o clipita in care m-am lasat rascolita de amintiri,dar le-am inchis din nou in cel mai ascuns colt al sufletului meu…